Negru şi Roşu, un roman aşa-şi-aşa

684500

Scurt rezumat: Georgian Nicolau, pe numele lui adevărat Jurjan Nicolae, e un ţigan auto-românizat în Armata Română din timpul celui de-al doilea război mondial. Negru şi Roşu reprezintă o luptă între condiţia naturală de ţigan a lui Georgian şi aspiraţiile lui la statutul de român cu drepturi depline, atât legale cât şi spirituale. Într-o lume interbelică puternic divizată de considerente rasiale, Georgian înţelege că singura modalitate prin care poate ajunge la nivelul unui trai respectabil este să scape din mahala. Aşa că îşi falsifică certificatul de naştere, intră la Liceul Militar şi devine soldat. Şi-l ia ca model pe Mareşalul Antonescu, pe care îl numeşte tată spiritual şi trece Prutul înrolat în armata româno-germană în războiul împotriva ruşilor. E ambiţios şi plin de curaj, devine erou în lupta de la Odessa şi aderă cu fanatism la misiunea mareşalului de purificare a neamului românesc. Întors de pe front, e numit în fruntea Centrului Naţional de Românizare, iar de aici gândurile încep să i se schimbe, iar faptele se petrec ca atare. Pentru mai multe detalii, citiţi romanul.

O să încep cu părţile slabe, pentru că sunt un negativist. Povestea în sine e subţire şi, luată la bani mărunţi, nu prea ţine. Detalii importante, care ar fi putut da forţă şi claritate romanului, sunt omise relaxat de către autor. Destinul prielnic pare un costum cu măsuri perfecte pentru Georgian, care nu numai că reuşeşte, la 14 ani, să păcălească pe toată lumea că e român, printr-o simplă falsificare a certificatului, dar care, pe deasupra, se mai şi naşte ţigan deştept, cu pielea albă şi ochii albaştri. E plin de ambiţie, muncitor şi psiholog perfect, are succes la femei fără să se chinuie, ceea ce îi permite să evite vreo poveste de dragoste care i-ar fi putut dăuna carierei. Mai târziu, descoperă că are un prieten devotat în cel mai pur sens, cu care s-a întâlnit întâmplător după ani, aşa cum în viaţa reală ni se întâmplă celor mai mulţi dintre noi. În fine, orice calitate cinică posibilă la care vă puteţi gândi, Georgian o are. Paginile sunt pline de lupta constantă ţigan-român pe care o duce înăuntrul lui şi care mie nu mi-a trezit nici un fior, dar asta e o chestie relativă, până la urmă. Aş mai adăuga aici o trecere uşor stângace de la realismul războiului şi al faptelor petrecute pe front, întărite pe alocuri de documente reale, la o poveste fictivă în care Georgian devine călăul lui Ion Antonescu – un drum pe care eroul îl trece, evident, fără nici un obstacol, în afară de a fi nevoit să facă sex cu o femeie sovietică urâtă. De mai multe ori.

Şi totuşi, Negru şi Roşu nu e un roman slab. E scris simplu şi curge frumos, ca un vin bun de ţară, care nu are, însă, strălucirea unui soi franţuzesc (asta e un fel de parafrază de pe la pagina 150, cred). Povestea reuşeşte să menţină curiozitatea în doze cel puţin acceptabile, care nu permit să o laşi deoparte neterminată.

Dacă te aştepţi la o poveste dramatică de calitate, Negru şi Roşu nu e o variantă senzaţională, dar romanul merită cu prisosinţă citit măcar pentru a-ţi cultiva cultura generală cu o idee reală despre ce s-a întâmplat cu România în timpul celui de-al doilea război mondial. Fără a se transforma într-un roman istoric, Negru şi Roşu e documentat solid şi reuşeşte să menţină o linie obiectivă în prezentarea măruntei vieţi cotidiene din timpul războiului.

Negru şi Roşu, Polirom, 2013

sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Florin Marcoci

Avatar