Mihai Vieru – ”Aer în iarbă” sau mai avem nevoie și de iarbă poetică

aer-in-iarba_1_fullsizeMihai (Miki) Vieru a debutat cu poezie în anul 2000, în revista Familia din Oradea, unde este trăitor și în prezent asistent doctor la Universitatea din Oradea în cadrul Facultății de Arte, Departamentul de Muzică, unde predă limba engleză. A publicat mai multe volume de poezii: Thermidor@Ketamidor (Editura Biblioteca revistei Familia, 2003), Leul Greu (Editura Brumar, 2005), Hai-ku Miki (Editura Brumar, 2007), ShiNoBi (Editura Brumar, 2008), iar Aer în iarbă (Editura Casa de Paruiri Literare, 2012) este ultima sa carte. Nu am citit nimic din ce a scris mai înainte, așadar acest nou (sper că nu și ultim) volum este prima mea lectură din acest poet și nu cred că va fi ultima.

M-a atras dintru început coperta grunge, încărcată de verde, care m-a dus cu gândul la Zâna Verde a Absintului poeților romantici, dar Mihai Vieru este doar într-o mică măsură afectat de romantism. Poezia sa este lucrată cu grijă, chiar dacă uneoi pare sufocantă și barocă. Unele dintre poemele sale sunt lungi, prozaice, înțesate cu imagini urbane și cu amintiri ale unor vremuri bune. În centrul multor poeme se află bălăioara  – ”trebuie să știți că bălăioara era posesivă/ dur. un soi puternic. un cabernet sauvignon care ar dărui/ connaisseurului buchet specific până și din căldura reziduală/ a unei conducte pentru transport de lichide la o centrală/ nucleară” (bălăioara, p. 15) – care pare a acapara o parte însemnată din vitalitatea și imaginarul poetului.

Ea apare mai cu seamă în primul ciclu de poeme, O emoție și o lumină, dar crește din cuvinte și în alte poeme din celelalte cicluri (Note de mare, E.K.G.-uri, E.E.G.-uri  și  Primăvara la cheie). În jurul bălăioarei se învârte pucini – ”pucini era mic. copilul cartierului. s-a hotărât să îi scrie un poem/ bălăioarei. era mic pe atunci. ea îi spusese pucini. el preda chitară/ la un liceu din provincie. frustrarea viorii îl lăsase indiferent la mai multe/ până când a revăzut-o pe bălăioara din nou. ” (pucini, p. 16) – și după cum ne dăm seama, acesta e îndrăgostit de bălăioara. Unul dintre poemele cele mai bune ale volumului este unul de dragoste: îi cresc jăratec plînsul pe var un verde sens ( Sparset – sonetul bălăioarei). Înțelegem și că intenția de a scrie un sonet în dulcele stil clasic este un mod al poetului de a se juca și poate de a aduce un omagiu înaintașilor. Ironic, dar tot omagiu și foarte reușit, de asemenea.

Avem așadar un volum format din cinci cicluri, ”prefațate” de poemul fum care dă startul volumului. Note de mare este amintirea verilor din Vama Veche, loc drag al poetului Miki Vieru și: ”marea este atunci. când/ nisipuri bătrîne uitate de riduri/ încolțesc aerul în culori” (notă 5:, p.29).  În ciclurile E.K.G.-uri și E.E.G.-uri se simte cel mai acut persoana poetului. Poemele din aceste cicluri sunt personale, sunt notații ale unor stări, vise, întâmplări, aici poezia este în starea ei cea mai pură, starea regăsită și valorificată în ciclul nostalgic Primăvara la cheie. Există aici o dezvrăjire a anotimpului și o îndepărtare de poemele despre toamnă cu care am fost obișnuiți în școală. Dar poetul nu uită nici să arunce el însuși o vrajă peste anotimp, una urbană, modernă, de cântec.

Totuși lipsește ceva în acest volum, ceva care să-l facă memorabil. L-am citit de două ori, prima dată pentru a-l descoperi și mai apoi pentru a-l cuprinde. Unele poeme mi-au rămas în minte și le voi citi și în viitor, dar nu știu dacă l-aș mai relua cu totul, mai degrabă pe cicluri. Cei de la Șuie Paparude au un album care se numește E suflet în aparat și albumul lor are suflet. Cred că ce-i lipsește volumului pentru a fi unul remarcabil este un suflet întreg. El există, dar e ciuntit de multă tehnică, de parcă poetului i-ar fi teamă să se dezvrăjească până la capăt. Dacă privim volumul Aer în iarbă ca pe un joint, atunci acesta este unul consistent, baban, care te ia și te amețește din prima, te face să te simți bine, dar tripul este de scurtă durată și vrei mai mult. Dar vi-l recomand cu drag, este un trip plăcut în sine.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.