“tensiunea apare atunci când brusc,
o mână te apucă strîns de boașe
și nu-ți dă drumul.” (p.39, Atelier de scriere creativă)
Dincolo de teribilismul evident al acestor versuri, volumul 3 mL de Konfidor aduce cu sine și alte zone de turbulență, tratate atât din perspectiva lor rurală, cât și din cea a tănărului plecat la oraș să studieze și să muncească. Ion Buzu se descurcă la fel bine cu Iphone-ul, precum se descurca în copilărie și adolescență cu plantarea și culesul cartofilor. Tânărul poet basarabean își construiește atent măștile lirice, adăugând cantități infime de Fight Club, Requiem for a Dream, Camus, Kafka și chiar Pink Floyd. Deasupra tuturor tronează –încă din gimnaziu – obsesia aproape patologică pentru jocurile video.
„Mă jucam în Legend numai duminica, de Crăciun, Paști,
sau orice zi în care puteam sta 6 ore fără întrerupere
apăsînd butoanele joystick-ului. “ (p.6, Holiday session)
Într-o cronică apărută în România Literară, criticul Gabriela Gherghişor spune despre Ion Buzu că vrea să evadeze din toate lumile sale, exterioare şi interioare, şi chiar din Lume. Această evadare apare fie prin manifestări sociofobe în diverse medii (la câmp, dar şi la birou), fie prin schimbarea frecventă a rolurilor. Ion Buzu este când protagonist, când martor la intruziunile moderne în satul basarabean.
„vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,
nimeni din cei prezenţi nu am mai văzut aşa ceva –
un tractor care să planteze cartofi,
ne apropiem cu frică de el
femeile se tem să urce în locurile de unde să pună cartofii
într-un tub,
le apucă panica, iau în mîini cîte o sapă
şi zic că mai bine plantează cu propriile mîini,
e prea periculos acest tractor,” (p.11, Vine un tractor, un T 82.5)„Sînt la curăţat popuşoi.
Sînt copilul obedient.
Voi munci mai repede. Nu voi spune nimic.”
(p.16, Copilul obedient)
Sunt câteva aspecte care m-au impresionat în poemele lui Ion Buzu. De fapt sunt câteva poeme care mi-au plăcut foarte mult nu neapărat prin construcție, ci prin tematica abordată. Poetul Mihail Vakulovski remarca într-o cronică publicată în revista tiuk! că originalitatea lui Ion Buzu se evidenţiază şi pentru că el îşi scrie poezia ca şi cum ar scrie proză (iar eul liric e mai degrabă un narator) – ca fond, nu ca forma, să nu vă imaginaţi că e vorba de versuri în proză.
Dacă vă întrebați ce meserie poate să experimenteze un tânăr poet de peste Prut, răspunsul este cel puțin neașteptat. În Jaluzele (p.48), poemul meu preferat din acest volum, găsim variațiuni infinite pe tema advertorialului. Există jaluzele pentru filosofi, jaluzele care te scapă de depresie, dar și jaluzele cu telecomandă. După cum afirmă chiar el, Ion Buzu înțelege lecția finală a inutilității, fiind și el parte a mașinăriei absurdului. În aceste condiții, ce-ar fi dacă am evada de aici prin altă cale decât moartea? (p. 36, Ne-am putea trezi altundeva)
„Jaluzelele electrice cu telecomandă oferă speranţă de viaţă oamenilor
Invalizi
deoarece nu mai apelează la ajutorul altora ca să le ridice dimineaţa
şi să le dea jos spre seară.” (p.49)
Există şi zone în care poezia lui Ion Buzu suferă. Şi mă voi referi în special la micul cult pentru ostentaţie, pe care poetul ni-l serveşte. Câteva exemple în acest sens:
„Oamenii mei îmi vor folosi corpul pentru a arunca în aer clădirile
în care cu toţii ne-am văzut anii împuşcaţi în cap.” (p.59, Fitile în oasele mele)
sau
„Stăm plictisiţi în auditoriu,
căscăm şi respirăm a lehamite
de parcă am fi cu toţi mahmuri.” (p.38, Frecvenţă redusă)
sau
“tensiunea apare atunci când brusc,
o mână te apucă strîns de boașe
și nu-ți dă drumul.” (p.39, Atelier de scriere creativă)
Şi totuşi cum ar fi dacă acolo sus cineva încearcă să ne extermine la fel cum noi facem cu aceşti gândaci? (p.18, 3ml de Konfidor). Cu ce rămânem după această carte? Probabil cu curajul unui flăcău basarabean de a se lua la trântă cu insecticidele, cu gâinile moarte, dar şi cu aplicaţiile de IOS şi Android. Promit că până data viitoare voi fi în stare să vă explic structura moleculară a Konfidorului.
Autor: Ion Buzu
Editura: Casa de Pariuri Literare
Anul apariţiei: 2013
Titlu: 3 ml de Konfidor
Număr de pagini: 62
Preţ: 15 lei
– sursa foto aici