Auzisem lucruri bune despre Graham Greene, cum că are o psihologie ascunsă a lucrurilor și că știe exact care părți din personaje trebuie explorate până la sediment. Întâmplarea a făcut ca acum ceva vreme să dăruiesc unei prietene o altă carte de Graham Greene, iar reacția a fost plină de efuziune. M-am întors apoi în același loc ca să-mi cumpăr și eu aceeași carte, dar n-am mai găsit-o. Și ochii mi-au căzut pe ”Al zecelea om”, aici, de față.
Romanul este de mică dimensiune și este împărţit în patru părți. Prima parte este nucleul tuturor care vor urma și principala punte între lector și autor: Hitler dă ordin ca, în toate lagărele și închisorile pe care le are sub stăpânire să fie executați oameni. Pentru că în închisoarea în care începe romanul sunt 28 de prizonieri, soldatul care se ocupă cu trierea îi pune pe aceștia să aleagă între ei cine va fi executat a doua zi. Teama și disperarea îi cuprinde rând pe rând pe prizonieri și, cu toate acestea, se conformează, inventând o metodă de a extrage trei bilețele fatale. Avocatul Jean-Louis Chavel trage unul dintre bilețelele care îl trimit la moarte și, de teama acesteia, el cedează averea cui vrea să fie în locul său. Unul dintre prizonieri, Janvier, bolnav și fără șanse de vindecare, acceptă târgul. Destinul tragic al lui Chavel va fi amânat pentru o vreme.
Partea a doua începe cu vizita lui Chavel pe fostele pământuri aflate acum în posesia rudelor celui care a fost executat în locul său. Chavel se hotărăște să înceapă o altă viață, așadar are o nouă identitate. Locurile îi revin în minte cu aceeași seninătate ca în copilărie și regretul că a renunțat la întreaga sa avere și moștenire pentru a fugi de moarte îi provoacă scârbă față de sine. Noile proprietare, tânăra și volubila Therese și mama acesteia, îl primesc în casă, dându-i de lucru. Chavel gustă cu amărăciune ironia sorții: acum este slugă în propria sa casă. În partea a treia a micului roman, Chavel este supus încă o dată ironiei situației pentru că apare un impostor care se dă drept Chavel. Previzibil, avem două personaje în continuă tensiune, iar Chavel nu-l poate alunga pe impostor, care este un criminal de război și un colaboraționist. Ultima parte reprezintă cheia scoasă din grenadă: totul explodează când impostorul se simte încolțit de inteligența lui Chavel cel adevărat și într-un moment de nebunie îl împușcă. Therese află adevărata identitate a muribundului și motivul pentru care el renunțase la avere: teama de moarte.
La prima vedere, povestea pare scoasă din cutia cu nasturi și mileuri a bunicii, însă eu cred mai degrabă că Greene a reușit, cum-necum, să aducă lectorul într-o atmosferă stendhaliană sau poate puțin și în epoca Contelui de Monte Cristo al lui Dumas.
Dat fiind că ”Al zecelea om” a fost de fapt o povestire scrisă în 1944, transformată în roman și publicat abia în 1984, Greene a putut să inducă atmosfera vremurilor vitrege din perioada războiului, nealterând în niciun fel detaliile și concentrându-se pe drama omului singur, aflat la ananghie. Subiectul este veridic, analizat cu multă luciditate. Nivelul de discurs al personajului principal este nobil, abundă în sinceritate și regrete, Chavel este să fie singurul personaj cu care începe și se termină acțiunea. Narativitatea lui Graham Greene face victime, mai ales dacă ești un împătimit al romanelor de analiză psihologică.
”Al zecea om” a fost iniţial o povestire scrisă pentru o ecranizare a Metro-Goldwyn-Mayer. Anii au trecut și Greene uitase ce anume trimisese celor de la M.G.M; nu mare i-a fost mirarea când un anonim a vrut să-i cumpere scenariul. În 1984, Greene a publicat povestirea sub forma romanului pe care-l găsim astăzi în librării sau anticariate.
Titlu: Al zecelea om
Autor: Graham Greene
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
ISBN: 978-973-46-1027-3
Număr pagini: 257
Coperta: Broșată / lucioasă
An apariție: 2008
Traducător: Ana-Gabriela Sîrbu
Preț estimativ: 35 RON