Erhan Afyoncu a absolvit cursurile Universității Marmara , Facultatea de Educație Atatatürk, specializarea Istorie, devenind conferențiar universitar în 2008. Studiile sale au vizat în mod deosebit istoria Imperiului Otoman, amintim câteva dintre acestea: Imperiul Otoman prin întrebări, Ghid de Cercetare a Imperiului Otoman, Revoltele soldaților și revoluțiile din Imperiul Otoman, etc. Suleyman Magnificul și sultana Hurrem. Dragoste și moarte la Istanbul se adresează celor interesați de o parte din istoria Imperiului Otoman, avându-l în prim-plan pe sultanul Suleyman Magnificul. Developând filmul unei epoci și a unei extravagante personalități istorice, profesorul Erhan Afyoncu a reușit să pună în lumina publicului începutul și sfârșitul lui Suleyman, cât și dragostea sa pătimașă pentru cadâna Hurrem, cea care-i va deveni soție și pe care o va păstra în inimă până în ultimul ceas. Aș vrea să menționez, înainte de toate, că prezentarea cărții nu este cronica telenovelei care a pus audiența din România cu sufletul la gură; evenimentele și faptele consemnate în carte pot avea sau nu legătură cu cele difuzate în telenovela cu același nume.
Lucrarea este în mod vizibl divizată în două părți: Sultanul Suleyman Magnificul și Sultana Hurrem. În prima parte, aflăm că Suleyman (1520-1566) a fost singurul moștenitor al sultanului Selim I. Acesta din urmă a reușit să facă din Imperiul Otoman o armă ascuțită pentru Europa, fapt care i-a bătătorit calea lui Suleyman. În timpul domniei acestuia, imperiul a devenit o societate civilizată, dezvoltată îndeajuns pentru a fi văzută în ochii adversarilor drept o amenințare permanentă. Suveranitatea lui Suleyman a rămas în istorie ca fiind cea mai influentă conducere din istoria imperiului (sec. XVI). Un lucru demn de luat în seamă este, cu siguranță, etimologia numelui viitorului conducător: Suleyman este de fapt o preluare a arăbescului Sulayman, echivalentul ebraicului Solomon. Sultanul a căpătat și numele de Legiuitorul, datorită faptului că a scris Cartea Legilor Dinastiei lui Osman. Acest corpus de legi va sta la baza închegării imperiului, devenind un tot unitar din punct de vedere militar și social.
Sultanul Suleyman Magnificul s-a născut sub zodia dreptății, în sensul că a înlăturat nedreptățile din imperiu și a dat lege ca oamenii de rând să nu mai fie batjocoriți de artistocrați. Toate faptele sale militare, politice și legislative i-au adus iubirea poporului, și putem considera că și acest lucru l-au făcut să fie Magnificul, pentru că ce este un conducător în ochii popoorului dacă acesta nu-l dorește la cârmuire ? Într-o scrisoare adresată regelui Franței, Francisc I, Suleyman se autoportretizează:
” Eu sunt Sultanul Sultanilor, Suveranul Suveranilor, cel care împarte Coroane Monarhilor Globului, Umbra lui Allah pe Pământ, Sultanul și Padișahul Mării Albe (Mediterană), Mării Negre, al Rumeliei, Anatoliei, Karamaniei, al ținutului Rum, al Zulkadirului,Diarbekrului, al Kurdistanului, Azerbaidjanului, al Persiei, stăpânul orașelor Damasc, Alep, Cairo, Mecca, Medina și Ierusalim, al întregii Arabii, al Yemenului și al mai multor ținuturi pe care nobilii mei strămoși și iluștrii mei străbuni le-au cucerit prin forța armelor și pe care preaslăvita mea Maiestate le-a cucerit și ea cu pumnalul meu strălucitor și cu victorioasa mea sabie ”.
Autocaracterizarea Marelui Turc a fost într-adevăr bazată pe adevăr, căci turcii au înspăimântat Europa și dincolo de granițele ei. Un episod marcant din viața militară a sultanului mi s-a părut cucerirea Ungariei, prin bătălia de la Mohács (1526). Făcând un serviciu Franței, Suleyman cucerește Ungaria, doborând întreaga armată a lui Ludovic al II -lea, cumnatul lui Carol Quintul (care stăpânea Imperiul Roman). A fost cucerită și Buda, capitala Ungariei; turcii, dovedind că nu sunt o hoardă de sălbatici, nu au ocupat imediat teritoriul cucerit, ci au lăsat totul pe baza asimilării pas cu pas Imperiului Otoman, conform metodelor clasice de cucerire otomane. Bătălia de la Mohács a însemnat pierderea independenței Ungariei ca stat, făcând-o ”victima” Imperiului Otoman și a celui Habsburgic timp de 150 de ani.
Partea a doua a cărții poartă numele doamnei inimii lui Suleyman Magnificul: sultana Hurrem. Despre originea acesteia se spune că ar fi fost rusă, speculându-se că numele ei adevărat ar fi Anastasia Lisowska, crescută pe malul Nistrului. Răpită de tătari, tânăra a fost vândută haremului mărețului Suleyman. A primit numele de Hurrem (însemna cea veselă, cea zâmbitoare) și fără să fie o frumusețe izbitoare, a reușit să se facă auzită în harem și i-a cucerit inima sultanului. Suleyman a luat-o de soție, încălcând regulile: o cadână nu putea fi luată de soție. I-a permis să se amestece în treburile imperiului, lucru nepermis în rânduiala pașalâcurilor, a pus-o deasupra tuturor femeilor existente în subordinea sa. Diplomată și inteligentă, Hurrem i-a născut sultanului cinci fii, încercând să-l convingă pe Suleyman că unul dintre ei este vrednic de a-i fi urmaș la tron. Ucide un alt fiu al soțului ei, de asemenea pretendent la tron și ca o mamă devotată, încearcă să nu favorizeze niciunul dintre fii și să țină familia unită. Hurrem s-a dovedit a fi o soție devotată, a trimis scrisori sultanului ei ori de câte ori acesta era plecat la război sau în expediții politice. Cei doi își trimiteau și poezii, iar Suleyman îi răspundea de fiecare dată cu dragoste prin fraze de genul: ”Să stau departe de tine e o durere de nesuportat ”. Victorios peste măsură în luptele sale, Suleyman era prizonierul voit al dragostei lui Hurrem, căreia i s-a dăruit și i-a rămas devotat chiar și după moartea acesteia. Izvoarele istorice spun că sultana a murit de malarie, și că o parte din sufletul lui Suleyman s-a stins atunci când aceasta a încetat din viață.
”Istanbulul meu, Karamanul meu, țara mea otomană,
Badahșanul meu, Kipceacul meu, Bagdadul meu, Khorasanul meu.
Iubita mea cu ochi neliniștiți și privirea galeșă, părul tău e avuția mea, sprînceana ta e arcul meu,
Dacă voi muri, sângele meu e al tău, să ajungi degrabă, nemusulmana mea.
Dacă sunt cel care îți aduce laude la ușă, sunt și cel care te va venera în fiecare clipă
Sunt îndrăgostitul cu inima plină de suferință, cu ochii în lacrimi, sunt Muhibbi, cel care compune poezii încântătoare”.
Autor: Erhan Afoyncu
Editura: Corint
ISBN: 978-973-135-773-7
Număr pagini: 224
An apariție: 2013
Traducător: Leila Unal
Preț: 24, 90 RON
sursa foto
