Dacă volumul lui Marius-Iulian Stancu ar fi fost un album muzical, să zicem din zona electro-rock sau chiar progressive-rock cu diferite influenţe, atunci am fi putut vorbi de o combinaţie inedită între Welcome to the Machine de la Pink Floyd şi Intergalatic-ul celor de la Beastie Boys. Nu ar fi un început rău, ci am avea în faţă, măcar stilizat, un oraș ca un borcan în care să te joci cu pensula. (intro, p.9) Volumul este structurat în şase părţi, după cum urmează: din spatele zidului, anti-concepţionale, cinéma vérité, electric & more, autopsii şi mobile uploads.
Marius-Iulian Stancu foloseşte şi se foloseşte de un limbaj făcut celebru pe plaiurile mioritice de consumatorii de Yahoo Messenger, la începutul anilor 2000. Cu timpul, asl pls și lol au căpătat noi valenţe, ajungând obiect de studiu pentru sociologi şi psihologi. Autorul cărţii electric & more surprinde foarte bine această schimbare.
adică ce mă frământă pe mine
când o să vin băgăm sigur vin
sau vodkă + suc de mere (bineînțeles :D)
nu sunt anti-socială doar că
nu mai știu
te pooop
uite ți-am atașat și foto
eram f. răcită & mă simțeam rău (:până vineri sper s-o rezolv, p.21)
Discursul poetic nu se opreşte aici. El atinge zone precum consumerismul, dar și pericolul interconectării dintre mașină și om. Vorbim la început de minte și apoi de trup, ca în versurile de mai jos:
eşti – un halucinogen redus la impulsuri electrice
eşti – o melodie care se transferă de 3 ore direct în creier
sunt lumina becurilor intermitente
euforice (la început mintea/pe urmă trupul, p. 40).
Și, de aici apare pericolul de a nu mai distinge realitatea de ficţiune. Atmosfera bizară din interiorul poemelor (uneori chiar şi din titlu) ne face să renunţăm la etichetele pe care am fi tentaţi să le punem la o primă lectură: limbaj artificial, lirism zero, poezie care nu transmite nicio emoţie.
zilele noastre sunt precum un mesteacăn
la umbra căruia te adăposteşti
dar pe care nu l-ai văzut niciodată (nori de furtună, p. 41).
Chiar dacă uneori e ciment nu e dragoste (ce pot să spun i-am dat drumul din mână dictando în aer un poem numai titlul, p.23), chiar dacă ne cumpărăm adidaşi de la zara şi petrecem câteva ore bune în supermarket, nu trebuie să ne fie teamă: e destulă huilă/ pentru 4386 de ani.
să nu ne fie teamă ne-au spus
să nu ne fie teamă
e destulă huilă
pentru 4386 de ani (4386 de ani)
De aici trebuie abordată poezia lui Marius-Iulian Stancu. De la Odiseea Spațială încolo, foarte puțin prezent și fără rădăcini în trecut.
–
Titlu: electric & more
Autor: Marius-Iulian Stancu
Editura: Herg Benet
Colecția: Radical din Patru
Anul apariției: 2013
Număr de pagini: 70
Preț estimativ: 15 lei
–
PS: un video-colaj realizat de Iulia Matei pentru câteva poeme din volum.
sursa foto aici
