Cand muzica vine dintr-o gaura

apartamentulNoroiul nu are ochi; nu se uită drept la tine, ca o vită. Noroiul nu are umeri care să se lovească de ai tăi; nu are picioare care să calce pe ale tale. Nu este însuflețit; nu te scoate din sărite. (p.19)

Dacă decupăm această bucată din romanul lui Hakan Bicakci şi o mutăm în Leagănul respiraţiei de Herta Müller, lucrurile nu se vor schimba radical. Chiar dacă miza este una mult mai mică decât în cazul scriitoarei premiate cu Nobel , – artistul neînțeles faţă în fața cu  societatea  postmodernă -apăsarea și închiderea în sine funcţionează exact după aceleași legi. Apartamentul ne vorbește  despre dorința unui muzician mediocru de a scoate capul din undergroud, după mulți ani în care el și trupa sa au cântat doar coveruri într-un club din Istanbul. Pentru asta Arif, protagonistul romanului, renunță la job-ul din publicitate, se desparte de iubită și se mută într-un apartament, în care se concentrează exclusiv asupra muzicii.

Aveam să mă mut într-un apartament liniștit, unde puteam să folosesc una dintre camere ca studio și unde aveam să încep să compun. Și când aveam să adun destule cântece, urma un album.(p.20)

Dar asta nu e tot. Ca orice artist care se respectă, şi Arif are o muză. Numai că muza asta nu e una obişnuită. lui vine dintr-o gaură aflată în peretele noului apartament. La actul artistic mai contribuie şi un telefon misterios care se tot repetă, dar şi vecina din blocul de vizavi  (are un tablou atârnat pe perete care se modifică mereu în mintea personajului nostru). Cu fiecare nou cântec pe care Arif îl compune, lucrurile încep să degenereze. Nebunia şi obsesia încep să se amplifice până la incontrolabil. Aici se vede talentul regizoral al lui Hakan Bicakci.

Un alt detaliu care mi-a atras atenția a fost gaura de mărimea unei portocale din mijlocul unuia dintre pereți. (…) M-a străbătut un fior, dar am continuat să mă uit într-acolo. ( p 30-31)

Transformarea lui Arif din muzicant în muzician este confirmată de părerea unui specialist. Ender este un personaj asemănător lui Bodi din romanul Muzici şi faze. Totuşi, enciclopedia turcească de rock nu are nici umorul şi nici şarmul personajului construit de Ovidiu Verdeş.

Casa lui Ender arăta ca un depozit înțesat cu CD-uri, înregistrări și casete. Avea CD-uri până și pe rafturile din șifonier și casete în sertarele din bucătărie. (…) Nu avea nici o ocupație, pasiune sau preocupare în viață, alta decât . (p.89)

Apartamentul aduce în prim plan atât o confundare, cât şi o confruntare între protagonist (Arif) şi decor. Cumva şi celelalte personaje (fosta iubita, bunica, membrii trupei, spectactorii etc.) nu sunt decât martori inerţi la apariţia cântecelor. Şi când muzica vine dintr-o gaură, cu siguranţă că bucuria lecturii este garantată.

Finalul este unul năucitor. Nu o să vă stric plăcerea.  Aştept cu interes şi alte romane semnate de Hakan Bicakci.

Editura , 2013, traducere: Diana Crupenschi şi Emilia Diehl

foto: Editura

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat „Rock în Praga” în 2011 și „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392