intro
După ce am mâzgălit cu majuscule pe-o foaie cartonată MISHA ŞI EU
şi desigur ca o adolescentă ratată am înghesuit totul în inima vecinei de la patru
privind fascinată literele acum devenite sângerii chiar închegate
am realizat că povestea noastră nu-i una obişnuită
nu are cum să-nceapă bine
iau un gât de brandy şi m-apuc să relatez
c1.
misha-şi colora piciorul drept ronţăia cu poftă ascuţitură de creion
îi era totuşi dor de vremurile când în orăşelul ăsta de provincie decorat în hârtie
creponată
se găseau să zicem două dame verzi care pricepute îi găteau scoarţă de copac
nu ştia ce-i iubirea deşi întotdeauna şi-o imaginase cenuşie ca toamna
când a fost romeo în romanul lui shakespeare s-a plâns de final nu a simţit niciodată
sentimentele alea nenorocite impuse de autor
misha în orice caz are un trecut bogat
aşa i-a fost să fie plăteşte pentru păcatele altora
după cum bine repetă dacă i se cere
misha e numai cerneală
c2.
când într-o zi s-a hotărât să-şi taie urechea ca un laş misha înjosit de publicul care
înainte îl venera din tribună a scos nişte răcnete fioroase şi ca prin minune s-a
transformat în scrum
nimic nu găsise misha-n purgatoriu în afara unor muieri ce-l scoteau din minţile sale
prăfuite obligându-l să
se ţină cu dinţii de nişte axoni
muieri indecise care se ciondăneau pe star-urile de pe pământ
c6.
absolvent al facultăţii de filosofie tocmai întors de pe front misha închis în casă şi în
sine afirmă aşa fără ruşine
că-i este imposibil să înţeleagă eternul feminin definit în literatură acela admirat de
pascalopol la otilia
nu greşeşti de astă dată nu a fost felix nu l-a atras medicina ba chiar se numea ştefan
şi tot ceea ce spunea era o simplă proiecţie nimeni nu m-a cunoscut cu adevărat deşi
tuturor le lua nici două minute să-mi cadă la picioare
–
Bianca Dobrescu este câștigătoare a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Poezie, ediția a II-a, 2011.