nebunii caută drumul spre casă
când urlu linişte
când urlu l i n i ş t e
linişte vă rog
nu pot vorbi decât cu ochii închişi
cuvintele îmi stau în cale
îmi sunt suficiente developările urbane cu
toate feţele nestatornice ca să
tac
însă nu mă mai sperii ca înainte de aceea
mă duc acasă
acolo mă aşteaptă
mirosul de naftalină şi haine de blană cu care
aş putea încălzi tot oraşul
şi uite un drum
şi uite două
aş putea să aleg oricare dintre ele pentru că
nu sunt o fiară ce se teme de foc
acasă e roşu
te poţi adăposti acolo în orice iarnă
se răscoleşte în mintea ta
câteodată îmi imaginez că
mâinile astea nu sunt ale mele
şi-mi strâng pieptul la piept şi
mă simt fericită
acum da
dupa aşa un moment de tandreţe
uite cum păşesc
degetele de la picioare se ridică spre cer apoi
zbang în ţărână
stâng drept stâng drept
cred că atunci când mori esti târât
cu capul în jos şi degetele de la picioare în sus
aşa aş vedea casa dezordonată
de aceea nu mi-ar plăcea să mor acolo
și drumul ăsta e atât de atât de
linişte
linişte vă rog
–
sursa foto aici
