În mintea unui geniu autist

sktqx_85„M-am născut pe 31 ianuarie 1979. O zi de miercuri. Ştiu asta, pentru că în mintea mea data e albastră şi zilele de miercuri sunt întotdeauna albastre, la fel ca numărul 9 sau sunetul vocilor care se ceartă.”

Aşa îşi începe povestea , autor britanic, născut cu o afecţiune rară, numită “Sindromul Savantului” (afecţiune care dezvoltă o anumită capacitate peste normal, ca de exemplu rezolvarea unor operaţii matematice complicate, învăţarea unei limbi străini în foarte scurt timp, memorare remarcabilă, fără o pregătire de specialitate în prealabil). “M-am născut într-o zi albastră” este o autobiografie despre luptă, despre curaj şi despre iubire. Povestea lui este încă o dovadă a faptului că familia poartă un rol major în dezvoltarea cognitivă şi evoluţia emoţională a copilului.

În ceea ce mă priveşte, calculul meu matematic preferat este ridicarea la putere. […] Fiecare rezultat al unei ridicări la putere formează în mintea mea un model vizual distinctiv. Pe măsură ce rezultatele sunt tot mai mari, am experienţa unor forme mentale şi culori tot mai complexe. Când ridic 37 la puterea a cincea – 37 X 37 X 37 X 37 x 37 = 69.343.957 – văd un cerc mare compus din cercuri mai mici care se rotesc în sensul acelor de ceasornic. […] Totodată, am emoţii şi senzaţii diferite ale numerelor. Ori de câte ori înmulţesc un număr cu 11, simt că cifrele se prăbuşesc în mintea mea. Cifra 6 mi se pare cel mai greu de memorat pentru că, pentru mine, reprezintă nişte puncte mici negre, fără vreo formă sau textură specifică.

Experienţa vizuală şi emoţională a numerelor este ceea ce savanţii numesc sinestezie. Ea constă într-o asociere a simţurilor la nivel neurologic, care se manifestă prin abilitatea de a vedea literele sau numerele în culori. Sinestezia lui Tammet este neobişnuită şi complexă, deoarece el vede numerele ca având forme, culori, textura şi mişcare. Numărul 1, de pildă, este de un alb strălucitor şi luminos, ca şi cum cineva i-ar ţine un proiector în faţă. 5 e un bubuit de tunet sau sunetul valurilor spărgându-se de stânci. 37 e plin de cocoloaşe, ca terciul de ovăz, în timp ce 89 îi aminteşte de zăpada care cade.

Sinestezia are ca rezultat o memorie de lungă durată, aşa cum detaliază şi psihologul rus, A.R. Luria, în “The mind of a Mnemonist”. Datorită cuvintelor pe care le percepe ca având culori şi texturi diferite, care îl ajută să reţină mai uşor informaţia, Daniel Tammet a învăţat şi alte limbi străine, pe lângă cea maternă: finlandeza, franceza, germana, lituaniana, esperanto, spaniola, româna, islandeza şi gaelica.

În copilărie a fost diagnosticat cu epilepsie de lob temporal şi sindromul Asperger, afecţiune din spectrul autist. Din fericire, cei afectaţi de Asperger au posibilitatea de a evolua din punct de vedere emoţional şi cognitiv, cu şanse mari de a se integra în societate şi de a duce o viaţă autonomă, cât mai apropiată de normalitate.

Se presupune că acele crize de epilepsie pe care le-a avut în copilărie i-ar fi afectat creierul şi funcţiile acestuia, ele declanşându-se în lobul temporal stâng. Pentru cercetători, o explicaţie posibilă a abilitaţilor savante este o emisferă cerebrală stângă deficientă, care duce la mecanisme compensatorii în emisfera cerebrală dreaptă. Şi asta pentru că cele mai obişnuite abilităţi ale persoanelor cu sindromul savantului, cum ar fi numerele şi calculul matematic, sunt asociate cu emisfera dreaptă.

Autobiografia este împărţită în etape ale vieţii, cele care au avut rol semnificativ în viaţa sa: primii ani, episoadele de epilepsie, şcoala, izolarea de ceilalţi – ciudatul, adolescenţa, partea de voluntariat şi călătoriile, prima iubire.

Încă un aspect pe care nu îl pot ignora: am găsit printre paginile acestei cărţi menţionări ale crizelor de epilepsie descrise de F. Dostoievski:

“Timp de câteva clipe am încercat o fericire imposibil de trăit într-o stare normală şi despre care ceilalţi oameni n-au nici măcar idee. Am simţit o armonie deplină cu mine şi întreaga lume, şi sentimentul era atât de puternic şi de dulce încât pentru câteva clipe de asemenea beatitudine cineva ar putea să renunţe la zece ani din viaţă, poate chiar la întreaga viaţă”.

Experienţele lui Dostoievski cu epilepsia au stat la baza creării unor personaje epileptice în romanele sale: Kirilov în “Posedaţii”, Smerdiakov în “Fraţii Karamazov”, Nellie în “Umiliţi şi obidiţi” şi Prinţul Mîşkin în “Idiotul”.

Mi-a fost greu să selectez despre ce anume să vorbesc, ce anume să culeg din carte şi pe ce să pun accentul. Mă fascinează afecţiunile creierului, iar citind povestea lui Tammet mi se pare nedrept faptul că lucrurile extraodinare, ieşite din comun, vin de cele mai multe ori în jumătăţi de măsură, existând şi un aspect negativ. Cei care suferă de diverse afecţiuni neurologice luptă zeci de ani să obţină ceea ce noi avem în mod “natural”, de cele mai multe ori fără să obţină nimic din lupta lor.

Editura: Philobia

Colecţia: Portrete

Traducere de:

Preţ estimativ: 32 ron

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Rău

Premiată în 2011 și membră a juriului „junior” în 2012 în cadrul Concursului de debut literar „IDC”, Andreea este o cititoare ferventă.