Michel Houellebecq nu e genul de scriitor pe care să-l citești nepoților înainte să adoarmă. Houellebecq nu e nici pentru pudibonzi și nici pentru cei care iau în nume personal titlul sau conținutul unei cărți. Legat de acest ultim aspect, acum ceva timp în Club A, la o manifestare a editurii Casa de Pariuri Literare, am fost martorul unei scene incredibile. Un individ l-a amenințat pe un cristian (autorul cărții Morții Mă-tii) cu bătaia, din cauza titlului cărții, titlu pe care îl luase în nume personal. Concluzionând, Platforma nu este o carte pentru asemenea indivizi.
Cartea lui Houellebecq ne vorbește în principal despre turism, cu o atenție deosebită asupra turismului sexual practicat în Asia de Sud-Est, cu precădere în Thailanda. Personajul principal, francezul Michel Renault, funcționar în Ministerul Culturii din Franța face o excursie în Thailanda, unde o cunoaște pe Valerie, care devine marea lui pasiune amoroasă și sexuală. Valerie lucrează în turism, câștigă mai mulți bani decât Michel și nu are nici un fel de inhibiții când vine vorba de sex.
Houellebecq reușește să ne explice de ce fac occidentalii turism prin vocea lui Michel. Aparent, cred că această descriere s-ar potrivi și turistului român.
Visele mele sînt mediocre. Ca toți locuitorii Europei Occidentale, visez să călătoresc. Nu mă sperie greutățile, bariera lingvistică, proasta organizare a transportului în comun, riscul de a da peste hoți sau escroci: ceea ce vreau în fond, ca s-o spun mai de-a dreptul, e să practice turismul. Fiecare visează ce poate: iar visul meu e să-mi ofer un șir neîntrerupt de “Circuits passion”, Séjours couleur” și “Plaisirs à la carte” – ca să citez temele celor trei cataloage Nouvelles Frontières. (p.27)
Între momentele în care îi înțeapă pe chinezi și cele de ironie fină pe tărâmul sexualității și pornografiei, Houellebecq tranșează povestea de dragoste cu un cuțit foarte ascuțit: Valerie moare într-un atentat terorist în Thailanda, chiar lângă Michel. Această întâmplare vine imediat după cei doi luaseră decizia de a renunța la corporatism și respectiv la la viața de funcționar pentru a se stabili în Thailanda.
Spre deosebire de thailandezi, care sunt de o curățenie impecabilă, aproape maniacală, chinezii mănâncă clefăind, scuipă pe jos, își suflă mucii cu degetele – se poartă exact ca niște porci. Pentru a complica lucrurile, sînt porci numeroși. (p.85)
Am schițat atunci scenariul unui film pornographic social intitulat Pensionarii se dezlănțuie. Acesta aducea în scenă două bande ce operau în cluburile de vacanță, una formată din bătrânei italieni, alta din bătrânici canadiene. Fiecare în parte, mânuind nunciaturi și cosoare, supuneau la violuri sălbatice adolescenți goi și bronzați. Firește, până la urmă se întâlneau pe un vas cu pânze de la Club Med; membrii echipajului, legați fedeleș, erau violați pe rând și aruncați peste bord de pensioanarele însetate de sânge. Filmul se termina cu o enormă orgie a bătrîneilor, în timp ce corabia cu odgoanele rupte se îndrepta direct spre Polul Sud. (p.173)
Am avut ocazia să îl văd pe Michel Houellebecq la Bookfest anul acesta. Spunea atunci, dialogând cu moderatorii evenimentului, că omul devine interesant când renunță la orice demnitate. Or exact despre asta este vorba și în Platforma. Sado-masochismul pe de o parte și actele teroriste sângeroase pe de altă parte.
–
Titlu: Platforma
Autor: Michel Houellebecq
Editura: Polirom
Anul apariției: 2003, 2011 (ediția originală 2001)
Număr de pagini: 281
Preț estimativ: 15 lei
Traducător: Emanoil Marcu
sursa foto aici
