Dave Eggers – Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor

Scenariu: ai 22 de ani și părinții tăi mor de cancer, la cinci săptămâni diferență unul de celălalt. Ai un frate mai mic, care îți rămâne în grjă și doi frați mai mari de care nu ești atât de apropriat. Ești crud, nepregătit, un tânăr idealist fără mari abilități și fără mulți bani. Ce faci? Cum te descurci? Cum o să fie viața ta acum?

Dave Eggers s-a descurcat destul de bine și a și scris o carte despre această experință. Cartea, cu titlu ostentativ, Opera sfâşietoare a unui geniu năucitor (A Heartbreaking Work of Staggering Genius), a fost bine primită de critică și de public, astfel că Eggers a devenit peste noapte un mic star al literaturii americane. Dar a primit și multe reproșuri: ce om își transformă o dramă într-o carte?, este etic să scrii despre o asemenea experiență și să dai nume reale, să povestești lucruri adevărate, să profiți de pe urma unei tragedii pentru a îți pune în aplicare planul de a deveni scriitor?

Sunt întrebări poate legitime, dar atâta timp cât nimeni nu are de suferit și atâta timp cât iese o carte ca aceasta, nu mai contează. Dave Eggers scrie o autoficțiune cu adevărat remarcabilă, mustind de talent, dărâmând toate statuile ridicate de pudibonzi, dând cu piatra în vitrina orânduirii, călcând în picioare tabuuri. Este extraordinar cum de a putut să scrie atât de sfâșietor despre moartea mamei și a tatălui fără să cadă în melodramă și patetism și cum a reușit să povestească viața alături de un frate mai mic fără să cadă în derizoriu și puerilitate.

Este foarte fain episodul în care cei doi frați încearcă să intre în cadrul unei emisiunii de tip reality show, The Real World, care se difuza pe MTV. În circa 40 de pagini, care reprezintă reconstituirea interviului pe care l-a dat, cu speranța de a fi acceptat în emisiune, deconstruiește o întreagă lume, după ce mai înainte o radiografiase la rece și apoi se pune și pe el pe tavă și își scoate în prim plan relația cu fratele mai mic, Toph: ”Ar trebui să auzi ce conversații am cu Toph, ce spune. E minunat, e incredibil, nu găsești scenariu mai bun. Vorbim despre moarte și Dumnezeu, nu am răspunsuri pentru el, n-am cu ce să-l ajut să adoarmă, n-am povești cu zâne.” (p.216)

Citind aceste rânduri, ”Am douăzeci și patru de ani, dar mă simt de zece mii. Sunt îmboldit de tinerețe, liber de constrângeri și plin de speranță, totuși inextricabil legat de trecut și viitor de minunatul meu frate, care face parte din amândouă. Nu vezi cât suntem de extraordinari?” (p.217), m-am gândit automat la mine și la generația mea. Am crescut cu MTV, am ascultat Nirvana, am citit reviste pop și am crezut că vom schimba lumea sau că o vom distruge. Unii dintre noi am visat (încă mai visăm) că vom ajunge staruri și că ce vom facem noi o să conteze. Dar multe vise nu se împlinesc. Nici în cartea lui Dave Eggers nu se împlinesc.

Dacă prima parte a cărții (cea sfâșietoare) este  dedicată morții părinților și a primilor pași în lumea de după tragedie, a doua parte (cea năucitoare) este despre vise, despre cum să-ți faci loc în lume, despre tinerețe, despre iubite, prieteni, o revistă (Might) dar e și o reconciliere cu trecutul, o îndreptare a greșelilor.

Este sfâșietoare scena în care Dave își reamintește de înmormântarea mamei și își dă seama cât de puțini oameni au fost prezenți: ”Unde-s oamenii din întreaga lume care au venit să-și arate prinsoul pentru trecerea ei în neființă? Să fi fost prea cutremurător? Suntem noi prea vulgari? Ce se întâmplă? Tot ce-a făcut ea, tot ce le-a dat ea oamenilor, ea v-a dat totul, oameni buni, și asta e… S-a luptat atâta pentru voi oameni buni, s-a luptat în fiecare zi, s-a luptat cu totul, s-a luptat până la ultima suflare, sorbind din aer cât putea în camera aia maro, gâfâind iar și iar, a fost incredeibil, da, înhăța aerul, înhăța pentru noi și pentru voi, și voi unde sunteți? Unde Paștele mă-sii sunteți, nenorociților?” (p. 373)

Cartea este într-adevăr remarcabilă și Dave Eggers  își merită cu prisosință laurii. Poate că nu este frumos să te uiți peste gard, în curtea vecinului, dar când vecinul își lucrează curtea cu atâta pasiune și talent, este și păcat să nu o faci.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 222