bunica altcuiva, nici nu mai țin minte bine a cui
de câte ori auzea clopotnița mai adăuga unul
bunica altcuiva avea pasiunea asta de a ține socoteala morților
în august deja se duseseră 75
mai puțini ca anul trecut
și mai mulți față de ce avea să fie
odată cu ultimul nume din septembrie
asta pentru că de atunci
nimănui nu i-a mai păsat cine moare
cum moare
s-a decis că au fost mai puțini
bunica altcuiva ne privește încă pe la colțuri
și cu disperare ne îndeamnă să-i mai scriem
– morților, spunea ea, le plesnesc oasele de ciudă când nu-i mai amintește nimeni