Arto Paasilinna – Anul iepurelui

Un roman atât de amuzant, de bine scris, de real și care să mă inspire într-o măsură la care nu mă așteptam, n-am mai citit de o vreme bună. Anul iepurelui este și un roman scurt, se citește în câteva ore, fără să plictisească sau să obosească. Cartea lui Arto Paasilinna, autor nordic și prolific din câte am citit pe pagina de Wikipedia, este epopeea unui om alaturi de un iepure. Vatanen, un jurnalist care pare a avea totul, dar de fapt viața lui este o mare minciună, se hotărăște într-o zi să lase totul în urmă. După ce mașina în care era alături de un coleg fotograf lovește un iepure, acesta se dă jos, ia iepurele, care e doar puțin rănit, în brațe și pleacă. Nu se va mai întoarce niciodată la vechea lui viață, niic măcar la vechea lui casă.

Și așa începe călătoria lui Vatanen prin Finlanda, Laponia și chiar U.R.S.S. În drumul lui ajută la protejarea unei păduri de incendiu, salvează o vacă, pe care în prealabil o ajută să fete, doarme cu un mort, fugărește un urs și pentru a se întreține face diverse munci, care se încheie mereu cu câte o aventură. 180 de pagini de ironie, tristețe, fericire, adrenalină, împăcare cu sine și multă iubire. Pentru iepurele lui, pentru o femeie, pentru natură. Cred că dacă ar fi să descriu cartea într-o frază, aceasta ar fi: Un roman despre un om, pe care un iepure îl ajută să renunțe la lumea vulgară și să regăsească viața în natură.

Scriitura este excepțională și nu folosesc cuvinte mari, cu toate că autorul le folosește cu mare artă. Lectura curge, din primele pagini ești captiv, te împrietenești cu Vatanen și începi să prinzi drag de iepure. Și totuși, nu e nimic patetic în romanul acesta. Este mult sentiment, dar nu și patetism. Am citit câteva păreri în care autorii recenziilor spuneau că ar fi un roman eco, bio, green. Nimic mai fals, fiindcă din punctul meu de vedere, mișcarea aceasta eco, din zilele noastre, pornește de la o premiză falsă: oamenii vor să scape de tehnologie și să se mute împreună în natură, să salveze Planeta și să trăiască mai mult și mai sănătos. Și vrând- neevrând fac parte din societăți, grupuri, ONG-uri. Nu, regăsirea se face în singurătate sau cu în compania unui animal, dar nu trebuie neglijate nici relațiile de prietenie, iar tehnologia este un prieten, nu un dușman, atâta timp cât e folosită corect.

Vatanen ia ce i se oferă, se descurcă cu ce are și își face sau își procură ce îi trebuie. Nu se ferește de muncă, nu se ferește de oameni, ba chiar se împrietenește cu câțiva, se și dușmănește cu alții, fără voia lui și ușor-ușor, renunță la viața de robot: serviciu, un bar unde bea o bere, casă & back și trăiește liber. Poate sacrificiul pare mare petru unii: să renunți la o soție, dar care nu te mai iubește, la un job plătit bine, dar în care te îngropi, la o barcă scumpă, dar cu care nu te plimbi niciodată, la prieteni, dar cu care nu mai ai nimic în comun. Însă câștigul este imens: o viață în care tu faci regulile și de care ești mulțumit.

O lectură memorabilă, un autor din care nu s-a mai tradus decât o carte, Morarul care urlă la lună, dar pe care merită să-l citești, dacă nu în limba lui, măcar cele două cărți traduse sau traduceri în alte limbi. Și nu uitați, „iepurele vrea să-și potolească setea cu sânge de urs.”

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Comentarii

  1. daca o sa te uiti in arhiva la recenziile mele, o sa vezi ca am scris despre carti de la Humanitas, Rao, Polirom, Litera, Nemira. dar daca ar fi sa scriu doar despre carti din „raftul Denisei”, as avea despre ce scrie, fiindca au aparut carti foarte bune.

  2. observ ca sint multe recenzii la „raftul Denisei”. de ce doar Humanitas fiction?