psihologia crimei rusesti

Publicat pentru prima oara sub forma de foileton in revista Russki Vestnik pe tot parcursul anului 1866, romanul Crima si pedeapsa este o analiza psihologica a crimei si a implicatiilor sale morale. „O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un dublu asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Original, fascinant si tulburator, romanul Crima si pedeapsa ilustreaza admirabil criza sociala si spirituala a epocii, avind o influenta profunda asupra fictiunii secolului XX.

„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot invata ceva.” (Friedrich Nietzche)

„Un scriitor al carui interes se indreapta mai degraba catre conditia umana mizera, catre pacat, viciu si catre haurile poftei trupesti si ale pacatului, decit catre nobletea sufletului si a trupului.” (Thomas Mann)

„Crima si pedeapsa este povestea unei idei, pe care o intruchipeaza, pro si contra, toate personajele cartii si nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare, infringind obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecati umanitariste, a alesilor ce dispun in voie de inertul material uman, a conducatorilor cu drepturi nelimitate si subjugind pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a fortei neinduratoare careia trebuie toti sa i se supuna fara sa cricneasca, ideea cezarismului, ideea napoleoniana, ideea supraomului!” (Ion Ianosi)

„Frumusetea este un lucru pe cit de misterios, pe atit de teribil, iar asta mi se pare greu de suportat. Dumnezeu si diavolul se cearta, si nu si-au ales alt teren de lupta decit omul.” (F.M. Dostoievski)
.

Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. La o virsta frageda a suferit prima criza de epilepsie, boala care il va urmari pe parcursul intregii vieti. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare, pe care a absolvit-o cu brio, in ciuda puternicei sale inclinatii pentru literatura. In 1846, dupa o serie de incercari literare lipsite de succes, a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. I-au urmat la scurt timp microromanele Nopti albe (1848) si Netoska Nezvanova (1849), care i-au confirmat talentul si i-au adus recunoasterea literara. Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa, sentinta i-a fost comutata de catre tar la deportare si munca silnica. Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci de serviciu militar obligatoriu in cadrul Regimentului Siberian, a revenit la Sankt Petersburg si si-a reluat activitatea literara. Influentat si imbogatit de experientele din aceasta perioada, a inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara. Cartile sale au fost traduse in toate limbile, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.

• Noua editie a romanului Crima si pedeapsa soseste saptamina aceasta din tipografie; cartea apare in traducerea Adrianei Liciu, una dintre cele mai importante traducatoare de limba rusa de la noi – la , ea a mai tradus trei volume de Vladimir Nabokov: Povestiri (in colaborare), Apararea Lujin si Masenka.
• Din opera lui F.M. Dostoievski, in colectia BIBLIOTECA au mai aparut in traducere volumele: Idiotul, Demonii, Jurnal de scriitor, Insemnari din subterana si alte microromane si Nopti albe si alte microromane.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2775