Sâmbătă, 26 martie, ora 15:00 în Sala Oglinzilor, la Uniunea Scriitorilor din România (Calea Victoriei nr. 115), Ionuţ Chiva citeşte şi dă autografe pe instituţia moartă a poştei.
Să se scrie despre ce se află între doi prieteni cînd tac sau cînd vorbesc tîmpenii la o masă plină de coji de seminţe şi sticle goale. Să se scrie despre cum animalul de lîngă tine, cîine, pisică sau ce-o fi el, o să-ţi lingă mîna cînd vei fi mort. Să se scrie despre tot conturul ăla tenebros dintre clişeele conversaţiilor noastre de formă. Să se scrie că-s comunicări crude, de formă, dar să nu se oftice poetul contrakultural că-s de formă. Să le accepte şi să le zîmbească senin ca un bătrîn maestru kung fu. Să se scrie despre cum şi-ar dori poetul un copil care să recite poezii, care să fie reacţionar, care să ştie să facă demn lucruri împotriva lui. Îmi doresc de cînd mă ştiu să citesc chestii din astea, uneori le şi găsesc. E uşor să ţi le doreşti. Ionuţ le scrie. – Costi Rogozanu
Prezintă: Cosmin Ciotloş
instituţia moartă a poştei de Ionuţ Chiva, publicata la Casa de Pariuri Literare
Despre Ionuţ Chiva
Ionuţ Chiva poate scrie mailuri cu pixul.
Dacă ar fi închis în aceeaşi cameră cu Hitler şi Stalin, Ionuţ Chiva l-ar împuşca pe Lucian Blaga. De două ori.
Cărţile lui Ionuţ Chiva nu sînt traduse, ci subtitrate. În braille.
Nici un scriitor n-ar putea scrie o carte bună dacă nu l-ar obliga Ionuț Chiva.
Ca să doneze sînge, Ionuţ Chiva nu merge la spital şi nu foloseşte o seringă. Ionuţ Chiva se duce la ecarisaj şi cere un pitbull şi o găleată.
Cînd cagula lui Ionuţ Chiva va fi donată ştiinţei, din lîna ei va fi clonată Mioriţa.
Ionuţ Chiva a calculat numărul Pi pînă la ultimele două zecimale. Acestea sînt: 6 şi 9.
Ionuţ Chiva nu are niciodată timp. Timpul îl are mereu pe Ionuţ Chiva.
Ionuț Chiva poate să audă cum se izbesc de geamuri razele de lună, dar nu-i place deloc ce aude.
