Curcubeul gravitatiei

Astazi soseste din tipografie una dintre cele mai asteptate traduceri ale ultimilor ani. Este vorba despre Curcubeul gravitatiei de Thomas Pynchon, considerata cea mai importanta opera postmoderna a secolului XX. Editia in limba romana apare in excelenta traducere a lui Rares Moldovan, in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom”.

Traducerea in premiera a celui de al treilea roman al scriitorului american (dupa V. si Strigarea lotului 49 – 2006) intentioneaza sa raspunda interesului tot mai pronuntat al cititorilor pentru una dintre cele mai remarcabile personalitati ale literaturii contemporane: Thomas Pynchon.
Descendent al primului val de colonisti (stramosul sau, William Pynchon, a debarcat in America de Nord in 1630), Pynchon este considerat o legenda vie a culturii americane, parte si din pricina misterului cu care a stiut sa-si inconjoare existenta: nu apare in public, nu acorda interviuri, rupind doar arareori tacerea prin publicarea unei noi si surprinzatoare carti. Traduse pretutindeni in lume, romanele sale – V. (1963; Polirom, 2006), Strigarea lotului 49 (1966; Polirom, 2006), Curcubeul gravitatiei (1973), Vineland (1990), Mason & Dixon (1997) – extind si fluidizeaza frontierele genului: in cadrul traditional al povestii politiste sau de spionaj sint inserate elemente apartinind unor domenii dintre cele mai variate (politica, fizica cuantica, matematica, muzica, istorie, teoria comunicarii).

Titlul romanului Curcubeul gravitatiei se refera la arcul de fum pe care il lasa in urma rachetele V2 si totodata – in viziune parodica, neagra – la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe cind ii promite ca nu va mai distruge niciodata omenirea. Tyrone Slothrop, principalul protagonist, este militar in Londra anului 1944 si are o problema bizara: de cite ori se simte excitat, explodeaza o bomba. Superiorii sai din cadrul armatei il tin sub observatie, incercind sa gaseasca explicatia acestui straniu fenomen. Dar asta este doar o piesa a marelui puzzle si, asa cum aflam curind, fiecare eveniment din intriga infinit de complicata a romanului, oricit de izolat ar parea, este conectat la o retea de dimensiuni colosale, telul suprem fiind acela de a arunca lumea in aer cu o ultima racheta devastatoare.
Ca intotdeauna in cartile lui Pynchon, nu exista un singur fir narativ, o singura poveste, ci o proliferare de personaje si evenimente care tortureaza si fascineaza cititorul cu sugestii, referinte, calambururi si bancuri, punindu-i la incercare puterea de intelegere.

„Sentimentul pe care se intemeiaza literatura lui Pynchon nu este nostalgia nabokoviana, ci teama de vid, care transpare in redarea megalomaniei paranoide, in constructia adevaratelor si falselor intrigi, in inventarele epice, in simbolurile si metaforele unificatoare, debordanta energie verbala, descrierile detaliate ale unor decoruri naturale sau artificiale si subculturi de diverse tipuri, in umorul adolescentin si duritatea care duce la orgii agrementate cu alcool si droguri, perversiuni sexuale si inversiuni de roluri si, in sfirsit, in preocuparea obsesiva pentru convertirea sado-masochista a carnii in materie moarta. Pynchon nu creeaza personaje in sensul obisnuit al termenului, ci niste fapturi mecanice puse in miscare de o comica frenezie sau o angoasa nelamurita…” (The New York Times)

„Un roman uluitor, comparabil ca valoare cu Moby Dick si Ulise, care-si poarta protagonistii intr-o cursa frenetica, presarata cu false indicii, deghizari, scenarii inspaimintatoare si contrascenarii comice, pentru aflarea codului de lansare a fatalei Rachete…” (Vogue)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2884