Interviu cu poetul Emil Brumaru

03_iasii_in_bucuresti_copy1

SemneBune: Într-un acordat revistei Tango, spuneaţi că aţi fost îndrăgostit încă de la patru-cinci ani de fete şi femei mai mari decât dumneavoastră. Asta s-a întâmplat, după cum afirmaţi, până pe la 25 de ani. După 25, aţi reglat maşinăria de transformat litere în curcubeie?

: N-am avut de reglat nici o mașinărie. Ea merge sau stă după cum vrea. Acum… e plicticos să răspund la întrebări care parcă nici nu mă mai privesc pe mine…

SB: A existat vreun moment în care medicina să fi fost mai importantă pentru dumneavoastră decât poezia?

EB: Nu! Dar faptul că am făcut medicina m-a ajutat foarte mult să scriu.

SB: Faptul că intram în contact cu realitatea dură a trupului  m-a făcut să citesc multă . E un citat dintr-un dat de dumneavoastră pentru ziarul Adevărul. Credeţi că dacă aţi fi ajuns la doar prin , experienţele ar fi fost altele?

EB: Cred că nu poți ajunge la poezie doar prin poezie. Mai trebuie să și trăiești…

SB: Citind volumul de epistole, Cerşetorul de cafea (Polirom 2012), am rămas cu câteva obsesii. De exemplu, aş vrea să cunosc mai în amănunt întâmplarea cu Oniric (OEB). Pentru cititori, voi aminti pasajul respectiv.

M-am dus la spital, am chemat o sora şi i-am spus să îmi facă o monogramă pe halat, cu aţă  portocalie, cam aşa O E B, adica Oniric Emil Brumaru. (p.189)

EB: Grupul oniric (Dimov, Țepeneag, Mazilescu, Vintilă Ivănceanu etc.) mi-a creat un mediu în care eram înțeles și acceptat.

SB: Să vorbim puţin despre cum este popularizată azi literatura pe internet, mai ales că ştiu că sunteţi foarte activ pe facebook şi messenger. Vă rog să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să rescrieţi pasajul de mai jos pentru un cititor pasionat, dar care citeşte e-book-uri. Pasajul acesta mi s-a părut fabulous pentru cei care iubesc literatură pe formatul ei clasic, hărtia.

Paginile întredeschise aşteaptă, credule, o nouă lectură. (…) Cotorul, tartajele, conţinutul maculat, cu amprentele „crimei” extrem de vizibile, visează deteectivi celebri, interpretări întortocheate, soluţii ingenioase, piţipoance picante. (Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, Polirom 2006, p.29)

EB: Mi-e imposibil, nu agreez cititul decit pe hîrtie.

SB: Tot pe net, sunt foarte la modă site-urile care publică sfaturi de la mari autori pentru tinerii care vor să scrie literatură. Faulkner, Murakami şi alţii au venit cu diverse idei de-a lungul timpul, iar anumite persoane au creat adevărate colecţii de citate. Ce îi transmiteţi dumneavoastră unui tânăr poet?

EB: Îndemnul de-a scrie chiar dacă versurile lui i se par proaste. Să scrie pînă reușește să fie cît de cît acceptabile.  Pe urmă să facă o pauză și să aleagă ce crede că-i mai bun.

SB: Cum vă descurcaţi cu faptul că facebook vă limitează numărul de prieteni la 5.000?

EB: Nu mă prea interesează chestia asta.

SB: Să ne întoarcem la poezie. Cum vă împăcaţi cu eticheta de poet porno, care vi se pune foarte des pe internet şi numai? Aveţi cititori (mai degrabă pentru genul ăsta de abordare ar merge termenul de fani) care vă apreciază exclusiv pentru asta?

EB: Nu-s poet porno. O știu foarte bine și mi se cam fîlfîie de ce cred alții…în privința asta.

SB: Criticul Mircea A. Diaconu a recenzat la un moment dat Infernala Comedie (Liternet, 2005), evitând să dea citate. Dumnealui dădea vina pe cititori şi pe faptul că revista n-ar putea ataşa pe orizontala paginii, cum se întîmplă cu volumul, o notă care să precizeze că „această carte conţine texte şi ilustraţii erotice explicite, fiind interzisă minorilor”. De ce trebuie considerat publicul mai pudibond decât este în realitate?

EB: Care public? Pițipoancele sînt foarte sufletiste, mai ales ele‼!

SB: Să vorbim şi despre cel mai recent volum de poeme pe care l-aţi publicat, Rezervaţia de îngeri, apărută la Humanitas, în 2013.

EB: Volumul trebuie citit, nu să-l explic eu.

SB: Ioana Pârvulescu, referindu-se la acest volum, afirmă următoarele:

Mi-am amintit de povestea literelor legate atât de om, cât şi de ocrotitorul lui ceresc, citind volumul Rezervaţia de îngeri de Emil Brumaru, carte şi autor cărora cred că li s-ar potrivi exact cele două litere rămase nouă din împărţirea făcută de Sfântul Pahomie: inocenţa, chiar naivitatea combinată paradoxal cu o complicată alcătuire interioară.

Eu nu aş fi neapărat de acord cu acea complicată alcătuire interioară.

EB: Eu sînt de acord cu Ioana Pârvulescu.

SB: Revenind la cartea de epistole, sunt curios să aflu cum eraţi perceput de către factorii poştali. Nu vorbiţi prea mult despre întâlnirile cu aceştia, însă faceţi mai mereu aluzie la faptul că nu doar destinatarul (Lucian Raicu de exemplu) citeşte scrisorile. Cum erau vizitele zilnice la Poştă?

EB: Era vorba despre faptul că scrisorile puteau fi citite și de securitate!

SB: Scriitorului Florin Mugur îi mărturiseaţi că un poem reuşit vă spală de toate mizeriile vieţii. Mai funcţionează şi acum principiul acesta?

EB: Da!

SB: Ce aţi face, domnule Brumaru, cu o sumă fabuloasă în 2013?

EB: Nu o am, mai întîi s-o am și după aia răspund.

SB: Dacă aţi fi antrenor al unei echipe de fotbal formate din scriitori din întreaga istorie a literaturii şi ar trebui să faceţi un prim 11, într-un sistem 4-4-2, la ce autori v-aţi opri? Să îi spunem Dream Team-ul Brumaru, după modelul Cruyff la Barcelona.

EB: Prefer să fac echipa feminină a Braziliei, la volei.

SB: Ce ştim cu adevărat despre Emil Brumaru?

EB: Mai nimic.

SB: Ce autori români contemporani recomandaţi cititorilor nostri?

EB: Breban, Cărtărescu, Aldulescu, Ileana Mălăncioiu, Acosmei…

august 2013

 –

sursa foto aici

 

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat „Rock în Praga” în 2011 și „#kazim (contemporani cu primăvara arabă)” în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392