Neînţeleasa ploaie Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului îşi poartă uşor mâţişorii Neînţeleasa ploaie prin argintul nopţii despică umbrele iubirii-culori vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor […]
jade şi încă ceva şi ce bine îi stă învelită în cearşafuri şi eu pândind de sub parchet ce bine că nu mă ştie nimeni . doar ea mă simte şi roşeşte cu o mână zboară până mai sus de tavan şi […]
primăvară ca o cortină de soare aş cădea peste tine, când pielea ţi-ar fi scrijelită ca pereţii blocurilor vechi, în care amanţii se iubesc cu perdelele trase. aş vrea să fie noapte mereu să-mi spui poveşti la lumina sufletului, te-aş îmbrăţişa cu […]
