La mulți ani, scriitorule!

PEN Clubul Român a fost creat în 1923 și l-a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu.

My Funny Valentine (I)

Felinele care aranjau cablurile se retrag, şi-au încheiat numărul. Se face linişte. Un pahar lovit de un altul se aude undeva în spate, un râs întârziat, pianul începe să picure uşor. Nu îmi dau seama ce e, până când se aud primele acorduri de trompetă, sunete curate, poţi auzi timpul cum se scurge printre ele. My Funny Valentine. Aplauzele revin, semn de recunoaştere. Parfumul de mai devreme îmi şterge din nou simţurile. Femeia elegantă se întoarce la masă.

Carlos Fuentes – Voinţa şi norocul

Iniţial, mi-am spus: bun, ce mare lucru, toate oraşele sunt construite pe corpuţie, pe sărăcirea unora şi pe îmbogăţirea altora, oraşul lui Fuentes nu e cu nimic diferit. Numai că, pe măsură ce am înaintat în lectură, mi-am dat seama că nu asta e important. Felul în care Carlos Fuentes îmbracă lucrurile te face să rămâi între paginile cărţii, să vrei să afli ce se întâmplă, chiar dacă personajele sunt arhetipale şi înfruntarea lor la fel.

SB-2810-RPC

La Casa FILIT a fost mai puțină lume după-amiază, dar când au urcat pe scenă Gabriela Adameşteanu, Aris Fioretos și Varujan Vosganian, moderați de Dan Shafran, oamenii au început să vină în valuri. Trei scriitori diferiți, unul dintre ei pe val în țara sa, dar și în restul lumii, trei oameni diferiți și totuși evenimentul s-a legat surprinzător de bine. Vosganian a vorbit despre iertare și despre cazul poporului armean, despre a cărei soartă dificilă a scris superb în Cartea șoaptelor. Gabriela Adameșteanu și Aris Fioretos au vorbit despre cărți, despre culturi și au citit fiecare paragrafe din cărțile lor.

Mario Vargas Llosa – Peştele în apă

Cartea este structurată pe două planuri. Pe de o parte, avem povestită viaţa lui Mario Vargas Llosa, de copil şi până când a ajuns să plece din ţara natală; pe de altă parte, ne este redată incursiunea lui în viaţa politică din Peru, prin participarea, în calitate de candidat, la alegerile prezidenţiale din 1990, din partea opoziţiei îndreptate împotriva lui Alan Garcia.

Alejo Carpentier – Ritualul primăverii

Totuşi, povestea celor doi, precum celebrul balet rusesc, este doar scheletul pe care se contruieşte o întreagă lume. Şi spun o întreagă lume fără să exagerez, pentru că, prin ochii autorului şi prin vocile personajelor, eşti purtat prin Benicassim, Valencia, Paris, Havana, New York şi altele. Vezi lumea boemă a Europei, burghezia ipocrită a Havanei, indiferenţa şi detaşarea americană, isteria adusă în Cuba de pretinsa revoluţie…

Cum l-am întâlnit pe Tom Waits (III)

Să plec cât mai departe, să scap de tot şi să mă apuc serios de pictat, asta părea cea mai bună soluţie. Dar cum? Că mai era şi nebuna de nevastă-mea. Şi nebuna de Marcela. Şi jobul meu bănos, dar imbecil. Ba chiar alesesem unde să evadez: undeva prin Bahamas.

Tropul Dorinei Tataran

Litera   Îmi aduc aminte cum, într-o după-amiază de toamnă caldă, când toate pastelurile păreau să se fi adunat în lumina ce cădea pe aleile din parcul în care ne plimbam, am avut curajul să-ţi spun ce simt. Atunci, demult, într-un moment de rătăcire. Ca întotdeauna când te trezeai faţă în faţă cu ceva concret […]