Texte, voci și repere pentru cititori care aleg să zăbovească.
1.5 Camera-n care-și uitase surâsul era închistată în lentila unui călător de ocazie (pe care-n ierni târzii îl găseai pe bancheta din spate a unei mașini de duzină). Camera aceasta îi oferea posibilitatea de a se regăsi de fiecare dată altfel, mereu altfel, într-o căutare disperată (cunoscută probabil și ție; ce, înarmat/ă cu o doză […]
Citește textul →1.3 Camera-n care-şi uitase surâsul nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui. A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi. Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu. Cel ce rostise cuvintele care […]
Se strecură printre mașini cu ochii scânteietori. Ținea strâns în mâini un pachet mic, ca pe o comoară. Vioaie, cu trupul subțire, sărea din când în când peste obiecte doar de ea văzute. Rochița largă, până la genunchi, era pătată și prăfuită. […]
