Prin editorial, semnatarii exprimă atitudinea revistei față de realitatea socio-culturală, economică, educațională etc., opinii argumentate și nepartizane.

#maiaproapedeolumenormala

Gri. Cu praf. Sau mult praf peste prea mult gri. Spaţii cu potenţial, dar lăsate de izbelişte, un centru vechi dezolant şi Mc-ul de la Unirii. Cam ăsta era peisajul care putea să “impresioneze” un turist aterizat în Bucureşti, acum câţiva ani. La pachet cu monstruozitatea de Casă a poporului, care a devenit, până la urmă, un brand naţional. E doar o chestiune de timp până ce autorităţile noastre se vor “res ...

Citește mai departe

Cafeaua şi cartea

Mă aflam, vara trecută, la Viena, într-un apartament închiriat, foarte modern decorat şi utilat, de la plită vitroceramică şi cuptor cu microunde până la aparat de cafea cu capsule. Le ştiţi, capsulele alea care arată ca nişte minibrioşe, pe care le introduci în aparat, după ce ai turnat apă, apeşi pe un buton şi gata cafeaua. Iniţial am declarat foarte hotărâtă că eu nu pun gura pe aşa ceva, dar de oboseal ...

Citește mai departe

Binele fanariot

Capitalismul are şi el părţile lui bune, pentru cine ştie să transforme “răul” într-o oportunitate, sau măcar să-l observe ca pe o utilitate pe care şi-o însuşeşte cumva. Ne-am adaptat şi am căpătat, mai ales recent, tot mai multe deprinderi capitaliste. Majoritatea, interpretate şi adăugite, tipic românesc, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Pe principiul “care pe care”, am scos, aşadar, esenţe năuci ...

Citește mai departe

Despre educație, împărtășanii și ritualuri golite de sens. Studii de caz.

Civilizația se bazează enorm pe educație, fără dubiu, iar săptămâna trecută, a Școlii Altfel, plus niște obiceiuri aberante de Paște, plus niște dovezi clare de îngustime a minții, fără cale de întoarcere, mă determină să cred că suntem încă departe de a evolua atât ca indivizi, cât și ca societate. Cu toată bunăvoința mea de a înțelege lucruri care sunt diferite de modul meu de a gândi, nu m-am putut abțin ...

Citește mai departe

Condiţia umană, la trecerea dintre “ani”

Sunt două lucruri care mă înspăimântă mai mult decât orice în ultima vreme: ceasurile cu secundar, pentru că arată trecerea timpului, şi panourile de afişaj de la pompa de benzină în momentul alimentării cu carburant, pentru că indică pierderea rapidă şi ireversibilă a banilor. În dogma creştină se spune că frica vine de la diavol, iar în ezoterism se zice că energia generată de teamă trebuie sublimată în s ...

Citește mai departe

Cărțile ca arme de distrugere în masă

Ce înseamnă asta ? Cred că facem prea ușor uz de expresia asta. Armă de distrugere în masă sună prea serios și prea întunecat pentru capacitățile cărților de a produce efectiv pagube tangibile. Expresia asta asociată cu cărți (și alte forme de artă și divertisment) este, în opinia acestui scriitor, o reminescență neajustată (sau necorectată) a vremurilor în care învățătorul și spițerul satului erau singurii ...

Citește mai departe

Caragialești la Ministerul de Justiție: Traducătorul, funcționarul nimănui și-al tuturor

Am participat ieri, în calitate de traducător interesat și jurnalist, la întâlnirea pe care Ministerul de Justiție a organizat-o cu reprezentanți ai traducătorilor (asociații), ai firmelor de traduceri și alte părți interesate, cu scopul de a discuta (inițial) ori de a colecta informații (Ministerul de Justiție a schimbat macazul pe parcursul întâlnirii, susținând că scopul întâlnirii e informativ, pentru a ...

Citește mai departe

Despre fericirea unuia şi nefericirea altuia

Pe unii îi face fericiţi viaţa în cuplu. Alţii sunt nemulţumiţi de serviciu, bovarici. Pe principiul Dumnezeu le dă, dar pentru că nu le bagă şi-n traistă, se pun din nou pe jelit şi-şi plâng de milă... într-o „fericire”. Şi mai sunt ăia şi singuri, şi nefericiţi (...). n.b: Acest articol nu are nicio concluzie, decât, cel mult, o revelaţie a cititorului, până ajunge la final, ori după ce meditează îndelung ...

Citește mai departe

“Legea atracţiei” sau cum fac unii bani din piatră seacă

„Nu toţi suntem şoimi! Există printre noi şi biete vrăbii, însă rolurile se schimbă în decursul vieţii. Suntem când şoimi, când vrăbii. Din păcate însă, când vrăbiile vor să fure meseria şoimilor, nu fac decât să dea rateuri. O vrabie nu va zbura niciodată precum un şoim, căci n-are aripile lui. Desigur, a fi vrabie presupune, totuşi, un complex de inferioritate în raport cu un şoim sau cu orice pasăre măia ...

Citește mai departe