Pe David Duchovny îl știm din serialele Dosarele X, Californication și Aquarius. A avut roluri și în filme, dar nu acestea l-au consacrat. Personajul Hank Moody pare că l-a ”bătut” la scor pe agentul FBI Mulder. Duchovny a devenit mănușa lui Moody și uite-așa, cei de la Showtime a lansat un serial de excepție în care poți găsi o atmosferă bukowskiană ce cuprinde tot tacâmul: sex, literatură, haos și sentime ...

Acum doi ani scriam despre primul volum din seria The Witcher (poți citi recenzia aici), iar acum, în sfârșit, mă bucur de ceea ce aduce al doilea volum, Sabia destinului, Ed. Nemira, 2016. Sunt extrem de fascinată de genul ăsta de fantasy, care, din păcate, nu-i atât de popular în România precum Urzeala Tronurilor și Stăpânul inelelor. Cine n-ar citi seria de cărți după care au fost create jocurile video c ...

Hitler a mutilat Europa în încercarea de o ocupa și a murit fără să-și vadă planul îndeplinit. Până să-și găsească sfârșitul, în 1945, șase milioane de evrei din toată lumea au fost deportați și exterminați în lagărele de la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka și în ghetoul din Varșovia. Familii întregi au fost duse către moarte, un plan bolnav bazat pe conceptul purității rasiale. Nazismul făcea propag ...

Acum trei ani scriam despre O singurătate prea zgomotoasă a lui Bohumil Hrabal, apărută la editura Art (o găsești aici). Volumul de povestiri Vremurile bune de altădată continua seria dedicată scriitorului ceh apărută la aceeași editură. Vremurile bune de altădată ale lui Bohumil Hrabal sunt povestiri complexe și pline de viață, în care personajele fac ce vor și se manifestă fără surghiunul auctorial. Mi se ...

Am văzut cele două ecranizări ale romanului, cea regizată de Tay Garnett (1941) și cea regizată de Bob Rafelson (1981). Amândouă mi s-au părut excepționale, respectând linia narativă a cărții. Romanul lui James M. Cain, Poștașul sună întotdeauna de două ori (1934) se încadrează în genul noir, având în vedere acțiunea: Frank Chambers, un pierde-vară, oprește într-o vară la un restaurant de la marginea drumul ...

Nici nu mai știu exact când l-am citit prima dată pe Bukowski, dar știu sigur că am început cu Povești despre nebunia obișnuită (Ed. Rao, 2005), urmând apoi și celelalte cărți deja traduse la noi. Mi-a fost întotdeauna mai greu să vorbesc despre ceva ce-mi place și misiunea devine și mai complicată când e vorba despre Bukowski.  Acest trubadur cu sticla lipită de mână și cu pixul în cealaltă, un individ obs ...

Virusul, eternul junghi în coasta literaturii S.F. Nu prea diger literatura cu și despre zombies, nici filmele sau serialele având această temă.  Mi se par niște idei atât de depășite încât nu reacționez în niciun fel, pentru că m-am obișnuit ca apocalipsa să fie programată în fiecare an, iar dacă e cu apocalipsă, e cu arsenie boca și cu alți deschizători de drumuri, ceea ce mă plictisește. Adică, distopii ...

Am împrumutat acum ceva vreme Ura lui Cornel George Popa și nu pot decât să spun că a fost uimitoare, câtă forță a narațiunii și câtă complexitate a textului în sine a putut avea! Da, susțin ideea că domnul Cornel George Popa îl poate prinde din urmă cu ușurință pe W. Golding și Împăratul muștelor. În romanul Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar, suntem introduși într-o epopee a si ...

Dacă s-ar mai ecraniza romanul, cred că Tarantino ar face-o foarte bine, așa cum a făcut-o în Sin City, alături de Rodriguez și Miller. ...