Pentru cei care sunt deja familiarizați cu vasta operă a maestrului genului horror, Stephen King, romanul Frumoasele adormite reprezintă ultima apariție literară, în colaborare cu fiul său, Owen King. Dacă sunt totuși oameni care nu au citit nimic din ce a scris King, recomand cu plăcere site-ul editurii Nemira, unde veți găsi traduse toate cărțile sale.
Frumoasele adormite reprezintă o lume creată de două voci care se deosebesc una de cealaltă: tatăl, Stephen King și fiul, Owen. Există anumite registre care fac diferența între cele două stiluri. De exemplu, știind cum scrie King și în ce ”ape” fantastico-horror se scaldă, mi-a fost ușor să-i găsesc nuanța: sobră, cu mult suspans și o linie continuă, înglobând descrierile personajelor și ale situațiilor în maniera sa proprie. Owen, fiul, pe de altă parte, jonglează cu stilul libertin, rebel, alunecând puțin în limbajul de stradă și se observă acea flexibilitate scriitoricească a tinereții. Una peste alta, cei doi King au reușit să scrie un roman stufos (vreo 800 de pagini), construind un univers demn de emblema King.
Undeva, într-un viitor nu atât de îndepărtat, în Virginia de Vest, S.U.A, femeile încep să sufere de o boală a somnului, care le și transformă în niște coconi. Dacă sunt trezite din somnul lor, victimele pot ucide, neștiind cine sunt ele și nici cei dragi. Aparent, plaga de acolo începe și se extinde la nivel mondial, tot mai multe femei adorm și sunt captive în acel cocon. Unii bărbații o iau razna și își doresc ca viețile lor să revină la normal, pe când alții tânjesc după dorința de a conduce lumea. Dezastrul devine ușor de observat în închisoarea pentru femei Dooling, unde una câte una dintre deținute cad pradă somnului. Clint Norcross, psihiatrul închisorii, e personajul principal care va duce tot greul. Soția sa trece prin același coșmar ca și celelalte femei din S.U.A, însă el nu înțelege de ce o singură deținută nu e atinsă de această ”molimă”. Evie Black, personaj menit să stârnească suspansul și îngrijorarea cititorului, are o misiune care trebuie dusă până la capăt: înființarea unei noi lumi alcătuite doar din femei, fără război, foamete, crime și alte atrocități comise de bărbați.
Subiectul mi se pare foarte bine ales și romanul n-ar avea cum să nu treacă neosbervat de iubitorii genului, chiar dacă nu e horror-ul ăla care ne făcea să nu mai dormim noaptea în copilărie. Romanul se încadrează în genul fantastic, o utopie fascinantă ce ne face să ne întrebăm dacă noi, ca specie, am putea supraviețui în cazul unui asemenea dezastru.
În 1960, Stephen King l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influență decisivă asupra carierei sale. Acesta a fost momentul în care marele autor a început să scrie povești la o mașînă de scris căreia îi lipsea tasta „N”, pe care o vom întâlni mai târziu în Misery.
Între 1962 și 1966 a frecventat Liceul Lisbon Falls, iar între 1966 și 1970 a urmat cursurile Universității Mâine din Orono. În această perioadă a lucrat la biblioteca facultății și a publicat primele sale povestiri în revista Mâine Campus, unde a ținut și o rubrică permanentă.
În iunie 1970 a obținut licența în literatură, un certificat de profesor de liceu și o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică. În 1971 s-a căsătorit cu Tabitha Jane Spruce, viitoarea scriitoare și poetă T. King, cu care a avut trei copii. O vreme a trăit într-o rulotă și a lucrat într-o spălătorie industrială, apoi a devenit profesor de engleză la Hampden Academy, Mâine.
În aceea perioadă, King a dus o viață grea, plină de lipsuri, care-l va duce la alcoolism. A început să scrie Carrie, dar fiindcă romanul nu avansa deloc, l-a aruncat la gunoi. Soția însă, care nu se îndoia de talentul lui, a recuperat manuscrisul și l-a convins să-l ducă la bun sfârșit.
În 1973 declicul s-a produs: concernul editorial Doubleday a acceptat spre publicare Carrie, iar New American Library a cumpărat drepturile ediției de buzunar cu suma record de 400 000 de dolari. În 1975 familia să și-a cumpărat prima casă la Bridgton, Maine, iar Stephen King a publicat Salem’s Lot.
Din acest moment Stephen King își va consacra viața exclusiv creației literare și, într-o mai mică măsură, producției cinematografice. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate. De asemenea, Stephen acordă permisiunea studenților la regie să adapteze povestirile sale pentru suma simbolică de un dolar.
Stephen King a doborât toate recordurile de vânzare și a primit numeroase premii, printre care și prestigioasa Medalie pentru Contribuții Deosebite în Domeniul Literaturii Americane oferită de Național Book Foundation. În 2006 venitul sau anual a fost estimat la 40 de milioane de dolari.
