„Muza” lui Jessie Burton

Cred că mai rar reușesc cărțile să fie despre iubire, artă și moșterniri culturale în același timp, fără să te facă să le ascunzi în cel mai îndepărtat raft. Lui i-a ieșit, iar Muza, apărută în de la Humanitas Fiction anul trecut este, așa cum declară chiar ei, Bestseller internațional.

Odelle Bastien ajunge, la cinci ani de la mutarea din Trinidad în Londra, să obțină un loc de muncă apropiat de dorințele ei, la institutul Skeleton. În același timp, o mulțime de alte lucruri se întâmplă, cu sau fără legătură cu noul serviciu. Prietena și colega ei de cameră se mută odată ce se căsătorește, Odelle cunoaște un bărbat și devine neașteptat și confuz de apropiată de șefa ei, Marjorie Quick.

În altă lume, Olive se mută cu părinții într-o casă din afara unui sat din Spania. Îi cunoaște pe Isaac și Teresa Robles, se îndrăgostește de bărbat și începe să picteze, inspirată de sentimentele pe care le are. Fata devine o pictoriță ale cărei lucrări, ascunse sub numele lui Isaac, sunt vânate prin cercurile bune din Europa, căci, deci a fost acceptată la o importantă școală de arte, nu le spuen părinților adevărul, de teama respingerii și argumentelor de gen.

Curând, apare un tablou moștenit și cele două povești se prind una de alta, din ce în ce mai palpabil, dar fără să înțelegi legăturile până la final. Nebunatica Olive, prinsă într-o lume în conflict, crudă și nedreaptă, nu are nicio legătură cu Odelle, deși, inițial, într-acolo merg indiciile, așa că te tot întrebi ce se întâmplă. Pentru prima dată după multe titluri citite, am tot încercat să sar pagini, să trag cu ochiul mai în față, dar n-am reușit decât să-mi sporesc curiozitatea. Oamenii se dovedesc a fi ciudați și inadaptați, cu multe secrete care, până la urmă, ies din cutii și îmbracă povestea în mirări.

Apreciez stilul episodic, în două planuri, în care este scrisă cartea. Ceea ce ar fi putut fi două povești de dragoste aproape clișeu au devenit o poveste cu iz polițist, cu tot felul de indicii și nedumeriri, cu mai multe ritmuri, cu personaje conturate puternic – fără a le umple de detalii obositoare și irelevante – și implicate activ, constant, în construirea protagonistelor și a istorisirii. Discriminarea rasială e ascunsă în spatele unei fascinații care, zică-se, duce la iubire (unilaterală), iar exoticul este la fel de brutal, neprevăzut și înapoiat ca în majoritatea interacțiunilor simbolice dintre Lumea Civilizată și coloniști. Apreciez, de asemenea, discuțiile despre artă, despre valoarea ei și semnificațiile pe care le are pentru creator și public, care te lasă să-ți construiești raționamente și să cauți mai departe informații.

E o carte suficient de dulce pentru cititoarele de Nora Roberts, suficient de misterioasă pentru conspiraționiști și de intrigantă pentru fanii Poirot. Are aerul unui mister cu multe ițe care completează firesc adevărul și nu-l lasă ciobit, pe care ai timp să-l parcurgi pe îndelete și să-l întorci pe toate părțile.


Titlu: Muza
Autor:
Editură: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducere: Veronica D. Niculescu
Apariție: 2017
ISBN: 978-606-779-237-9

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.