Baletul Romeo și Julieta de la ONB

Când vine toamna, prima mea reacție este una de regret și nostalgie. Mă despart greu de soare, de plajă, de mare și piscine, de terase umbrite și băuturi cu gheață și, mai ales, de hainele lejere de vară. Însă, pe la mijlocul lui septembrie-începutul lui octombrie îmi amintesc de avantajul principal al toamnei: începerea stagiunilor noi de teatru, operă, și concerte. Și atunci uit repede de chaise-longue-uri sub umbreluțe și încep să vânez cu poftă fotolii de catifea sub cupole cu acustică bună. Cel mai dor îmi era, anul acesta, de . Așa că am luat bilete la primul spectacol de care nu era încă sold-out la Opera Națională București: Romeo și Julieta, pe muzica lui , sâmbătă, 6 octombrie 2018.

Am intrat în operă ca un copil în magazinul de jucării abia redeschis după o pauză lungă. Dacă n-ați fost de mult la Opera Română din București, sau dacă (Doamne ferește!) n-ați fost deloc, atunci trebuie să remediați situația cât de curând! Este o senzație unică de „acasă” pe care ți-o dă sala atunci când intri. În primul rând, mocheta, draperiile și scaunele de catifea absorb zumzetul inevitabil al publicului care își caută locurile și, după traversarea holului de marmură pe care tocurile doamnelor sună cadențat, îți dă impresia trecerii într-o altă dimensiune. Brusc și instinctiv, începi să comunici în șoaptă și deja te pregătești să savurezi spectacolul.

Muzica lui Serghei nu mai are nevoie de prezentare, iar sub bagheta lui Tiberiu Soare, Orchestra Operei Naționale București face exact ceea ce promite: pregătește spectatorii pentru magia baletului și susține dansatorii în realizarea ei. Cortina de catifea roșie se ridică pentru primul act, doar pentru a dezvălui o altă cortină în spatele ei, una grea, din lanțuri, pe fundalul căreia Romeo, Mercutio şi Benvolio se pregătesc de antrenamentul de dimineaţă în Verona încă adormită. Primul impact vizual este unul foarte puternic contrastant – perdeaua gri de metal și costumele albe ale spadasinilor de la școala de scrimă – ceea ce pune în valoare cu atât mai mult coregrafia.

De altfel, pe toată durata sectacolului am remarcat și admirat la fiecare scenă efectele absolut magice ale colaborării dintre Alessandro Camera (decor), Carla Ricotti (costume) și Vinicio Cheli (lumini). Familiile Capulet și Montague sunt reprezentate prin costume negre, respectiv albe, ceea ce accentuează vizual rivalitatea ditre ele; elementele de decor par simple la o enumerare sumară (panouri led, perdele de zale, un crucifix, un pat), însă îmbinarea lor și mai ales efectele de lumină prin care sunt evidențiate sau estompate alcătuiesc un tot unitar care are efectul scontat: pune în valoare dansul, dând spectatorului suficiente indicii pentru a înțelege scenele în desfășurare.

Prima scenă în care se întâlnesc membrii celor două familii rivale, la școala de scrimă, este și prima care încântă cu adevărat: din tavan coboară niște panouri led, costumele strălucesc și au un aer de vintage modern, adaptat perfect anului 2018, balerinele au costume colorate și ochelari de soare, iar cuplurile de spadasini îmbrăcați în alb și negru au un ritm alert, o coregrafie precisă și executată perfect. Spectatorii cuprind cu greu detaliile care se succed cu repeziciune. Pe de o parte te încântă scena, iar pe de altă parte parcă ți-ai dori să fie posibil un stop-cadru care să îți dea ocazia să o savurezi mai pe îndelete.

Urmează scene la fel de ofertante vizual, în care apar costume atipice pentru , stufoase și incomode pentru mișcări ample, dar cu un efect fantastic pentru ochi. Rochiile ample și pastelate ale societății veroneze crează o atmosferă de basm cu zâne, adusă în realitate doar de decorul cu tente industriale alcătuit din metal, lumini și umbre.

Pe Romeo (Ovidiu Matei Iancu) îl cunoaștem din prima scenă, însă Julieta (Ada González) apare mai târziu, în iatac, pregătită de mama și doica sa pentru nunta cu Paris și pentru prima ei ieșire în societate. La petrecerea organizată de familia Capulet, la care Romeo, Mercutio (Valentin Stoica) și Benvolio (Stefano Nappo) merg incognito, au loc două întâlniri care catalizează intriga: Romeo o întâlnește pe Julieta, dar reușește și să îl deranjeze pe Tybalt în așa fel încât acesta din urmă să caute răzbunarea. Tot în această noapte are loc și faimoasa scenă a balconului, în care cei doi protagoniști se îndrăgostesc.

Din păcate, chimia dintre Ovidiu Matei Iancu și Ada González nu este foarte convingătoare. Amândoi au o coregrafie corectă din punct de vedere tehnic, rolurile, muzica, costumele și decorul ar trebui să îi ajute să formeze un cuplu de îndrăgostiți pe scenă, însă undeva există un hiatus pe care nu îl pot identifica exact. Ada González are o chimie mult mai bună cu Paris (Egoitz Segura), așa cum Ovidiu Matei Iancu are o conexiune scenică mai puternică cu Lorena Negrea în rolul Rozalindei. De altfel, cuplurile cele mai „legate” sunt Loreta Negrea/Valentin Stoica și Laura Blică Toader/Virgil Ciocoiu (Capuleții seniori). În cazul lui Mihai Mezei s-a simțit că acesta este la debut, în rolul lui Tybalt, făcând relativ des notă discordantă în coregrafiile sincron. Îi voi menționa în mod special pe Monica Petrică (Lady Montague) și, din nou, pe Valentin Stoica (Mercutio), care, deși nu au avut roluri principale, au strălucit, fiind foarte dezinvolți și transmițând voluptatea și plăcerea dansului. Același lucru îl pot spune și despre duo-ul Rin Okuno-Sergiu Dan, care, îmbrăcați în piele și ciorapi de plasă au intrat pe scenă ca o furtună și au cucerit-o în doar câteva minute.

Povestea o cunoașteți, desigur: la final mor amândoi! Regizorul nu a schimbat deznodământul, nici muzica lui Prokofiev nu este alta. Romeo și Julieta este printre cele mai cunoscute povești, iar baletul este, poate, în top trei cele mai puse în scenă, alături de Lacul Lebedelor și Spărgătorul de Nuci. Însă, dacă vă este teamă cumva că acest spectacol nu are cu ce să vă mai surprindă, vă lansez provocarea de a încerca! Nu veți vedea sub nicio formă dansatori în colanții albi consacrați și balerine în tutu-urile clasice. Din contră, așteptați-vă la o atmosferă de club disco, la DJ care dansează pe bar, petrecăreți în costume bondage, piele și dreadlocks, la cocktail-uri colorate, la elemente de vodevil bine plasate, dar și elemente de horă românească pură, o juxtapunere pe cât este de surprinzătoare, pe atât de reușită în contextul regizoral imaginat de Renato Zanella. Per total, Romeo și Julieta din această stagiune a ONB este un spectacol magic, în care regia, coregrafia, decorul și costumele moderne nu știrbesc cu nimic valoarea poveștii lui Shakespeare, dar nici muzica lui Prokofiev. Nu îl ocoliți și nu veți fi dezamăgiți!

______________________________________________________________________________________________________

Romeo și Julieta – spectacol de balet
de Serghei Prokofiev
Regie şi coregrafie: Renato Zanella
Dirijor: Tiberiu Soare
Decor: Alessandro Camera
Costume: Carla Ricotti
Lumini: Vinicio Cheli
Asistent de coregrafie: Adina Tudor
Maeştri de balet soliști: Adina Tudor, Petruța Almosnino, Florica Stănescu
Maeştri de balet ansamblu: Adina Tudor, Petruța Almosnino, Corina Dumitrescu
Premiera: 10 martie 2017
Durata: 2h30min (cu pauză)

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.