Autoficțiunea, un gen literar experimental tot mai popular

 

 

  • Ficțiune sau , aceasta-i întrebarea;
  • , despre Casa Golden și visul american;
  • 15 librării impresionante, adevărate puncte de atracție turistică;
  • Ce citeau soldații pe front;
  • Despre libertatea de exprimare în Turcia, într-un volum recent tradus la noi

– începem săptămâna literară cu povești diverse, unele relaxante, altele mai puțin, în ton cu vremurile.

Dacă un scriitor își pune viața în paginile unei cărți, sub forma unei povești, mai vorbim despre literatură și ficțiune în sensul clasic, în sensul în care eram obișnuiți? Are o astfel de poveste aceeași valoare artistică? Există sau ar trebui să existe o demarcație clară între viața reală și poveste? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă un articol de pe theguardian.com. Autorul acestuia pornește cu exemplificarea unor volume de proză publicate în ultimii ani, proză numită sau biografie transformată în ficțiune, un gen care pare să câștige tot mai mult teren și tot mai mulți admiratori. Unul dintre scriitori care și-au transformat cu succes propria poveste în literatură este și Karl Ove Knausgaard, tradus și la noi. Volumele lui sunt adunate în seria Lupta mea, apărută la Editura Litera. Într-o epocă în care toată lumea este mereu prezentă pe rețelele de socializare, aceste așa-zise autoficțiuni oferă o versiune alternativă, experimentală, în care te poți prezenta, se spune în articol. Ele sunt o încercare de remodelare a unei forme literare, iar popularitatea lor mare arată că scriitorii contemporani ar trebui să iasă din limitele cunoscute și să combine genurile, pentru că în acest fel vor ajunge mai ușor la ceea ce publicul își dorește. O dezbatere interesantă și complexă, atât din perspectiva scriitorului, cât și din perspectiva cititorului.


Rămânem pe theguardian.com, unde am găsit și un interviu cu foarte cunoscutul scriitor . Titlul interviului este: ”Îmi place comedia neagră, în vremuri întunecate”. În deschiderea discuției, scriitorul vorbește despre cel mai recent roman al său, Casa Golden, publicat și la noi, de Editura Polirom. În volumul respectiv, Salman Rushdie abordează subiecte contemporane, precum alegerile prezidențiale din SUA și problemele legate de identitatea sexuală, printre altele, și afirmă că și-a asumat un risc scriind o poveste atât de ancorată în zilele noastre. În general, se spune că este bine ca un scriitor să lase lucrurile să se așeze, să capete perspectivă și să se detașeze de realitatea din jurul lui, abia apoi să o transforme în ficțiune. „Este riscant; dacă nu o faci bine, devine irelevantă aproape imediat, ca ziarele de ieri”, spune Salman Rushdie. Se pare, însă, că lui i-a reușit. Despre acest roman, despre visul american, despre Philip Roth și despre diverse lucruri care îi plac sau nu celebrului scriitor indian, în interviul de pe theguardian.com.


Pentru că tot a început sezonul vacanțelor de vară, de pe mymodernmet.com vă recomand o prezentare a cel puțin 15 librării celebre, din diverse orașe ale lumii. Este vorba despre librării impresionante prin design, prin istoria pe care o au, prin clădirile în care sunt amenajate și care constituie adevărate puncte de atracție turistică. Așadar, dacă ajungeți în Porto, nu ratați Livraria Lello, adăpostită într-o clădire cu elemente de arhitectură neogotică, Art-Nouveau și Art Deco; în Maastricht, librăria Selexyz Dominicanen, care este amenajată într-o biserică dominicană în stil gotic, din secolul 13; în Paris, nu uitați de celebra Shakespeare and Company, care impresionează nu prin clădirea în care se află, ci prin povestea ei; în Veneția, Libreria Acqua Alta este vestită pentru că păstrează cărțile, revistele și hărțile ferite de apă în căzi și în gondole, iar aspectul ei interior este impresionant; în Buenos Aires se află librăria El Ateneo, cotată într-un top al The Guardian drept a doua cea mai frumoasă din lume; se află într-o clădire care inițial a fost teatru, cu o arhitectură și picturi murale ce amintesc de un muzeu. Lista continuă pe site-ul amintit, unde vedeți și imagini cu toate acele librării, care sunt cu adevărat remarcabile și de văzut în realitate.


Cărțile sunt cea mai rapidă și mai eficientă modalitate de evadare din imediat, este un fapt cunoscut deja, dar când spunem asta ne gândim mai ales la prezent sau la vremuri de pace, când lectura face parte din relaxare, din odihna noastră activă. Dar poveștile scrise și poezia erau singura cale de a scăpa de realitatea imediată și în timpul războaielor, aflăm dintr-un articol de pe independent.co.uk. ”Proza scurtă, edițiile de buzunar și antologiile de poezie erau apreciate nu doar pentru că făceau să treacă timpul mai ușor, dar și pentru că mutau atenția bărbaților de la ororile din jurul lor”, se spune în articol. În măsura în care era posibil, pe fronturile celor două războaie mondiale, de exemplu, organizații umanitare precum Crucea Roșie administrau biblioteci mobile, iar cererea de autori și de genuri era foarte diversă, mergând de la , la , de la povești de arme, la povești polițiste, poezii și așa mai departe. Cum spuneam, mai multe pe independent.co.uk.


Dintre cele mai recente volume străine traduse la noi mă opresc azi și vă recomand volumul intitulat Acum nici tăcerea nu-ți mai aparține, al scriitoarei turce Aslı Erdoğan, apărut la Editura Polirom. Asta, deoarece ieri au avut loc alegeri în Turcia, unde situația politică este tensionată, iar această carte este legată de libertatea de exprimare și de evenimentele care au avut loc în această țară în ultimii ani, evenimente care, într-un fel sau altul, ne afectează pe toți și care, după cum arată lucrurile, se pot întâmpla oricând și în România. ”După tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, scriitoarea turcă Aslı Erdogan a fost arestată şi închisă. Vina sa era că scrisese pentru publicaţia pro-kurdă texte în care denunţa diverse acţiuni îndreptate împotriva libertăţii de opinie. A stat patru luni în închisoare, însă, deşi a fost eliberată, a devenit ţinta persecuţiilor şi în cele din urmă a fost constrînsă să părăsească Turcia. Volumul reuneşte o parte dintre articolele care i-au atras ostilitatea regimului. Sînt cronici politice, reflecţii asupra scrisului şi a exilului, eseuri despre acţiunile represive ale guvernului turc, despre povara mentalităţilor şi stereotipurilor arhaice în Turcia modernă pagini încărcate de emoţie, în care inspiraţia poetică se îmbină cu luciditatea activistei pentru drepturile omului şi literatura cu jurnalismul”, astfel sună prezentarea cărții de pe site-ul editurii, polirom.ro.

Vă doresc o săptămână liniștită, în care problemele de toate felurile să facă parte doar din ficțiune și nu din realitatea imediată.


surse foto: star2.com și mymodernmet.com

” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare luni la radio , în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Dorina Tătăran
Invitat permanent

Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.

Număr articole publicate : 183