Abonatul nu poate fi contactat – Cristina Andrei

 

este o carte minunată. Are toate ingredientele necesare ca să fie minunată: este actuală, reală, tragi-comică, are un fir epic coerent, ține cititorul în priză, este surprinzătoare, se citește cu ușurință și, mai ales, conține întâmplări cu care oricare dintre noi poate empatiza. Este despre oamenii de lângă noi: despre vecinii, colegii, prietenii, copiii noștri, ba chiar și despre taximetriștii și golanii noștri de pe străzi. Este chiar despre noi și familia noastră. Personajele sunt atât de diverse, încât este imposibil pentru cititor, oricine ar fi el, să nu se regăsească măcar într-unul dintre ele. Este evident că autoarea, , nu numai că a trăit în București, unde se petrece acțiunea romanului, dar a și absorbit, observat și notat limbajul, metehnele, apucăturile și fițele locuitorilor săi.

Autoarea își înșiră personajele și întâmplările pe o axă a timpului foarte exactă. Totul începe în Vinerea Mare, la ora 18.00, când facem cunoștință cu Florica într-o speluncă de la periferia orașului. Atmosfera este victoriană, citind, ai senzația că îți murdărești hainele cu grăsimile din bucătăria ilegală a femeii. Nici întâlnirea cu Cornel, de la ora 18.45, nu îți dă mari speranțe că ai avea în mâini un roman despre păturile înalte ale societății. Însă, pe măsură ce orologiul cărții ticăie minutele și orele către Înviere, personajele devin tot mai diverse și spectaculoase, iar le leagă unele de altele printr-un fir timid la început, care devine o frânghie trainică la final. Desigur, cel puțin unul dintre personaje este „spânzurat” cu frânghia care îi leagă pe toți într-un ghem inseparabil și care gonește amețitor către un deznodământ inevitabil în noaptea de Înviere. Crescendoul poveștilor care se întretaie, se unesc și se contopesc într-una singură capătă alură de roman polițist, care te ține cu sufletul la gură. Începi să intuiești cine al cui copil e, cine al cui tată, cine a cui mamă, cine al cui iubit/soț/amantă/soră/vecin/șef/coleg. Iar bănuieile te amuză, te înfioară și te îngrozesc deopotrivă.

Ingredientele principale ale firului epic sunt viciile, orgoliile, ambițiile și secretele personajelor, ale căror vieți și cărări se întretaie în mod repetat, în cartierele Bucureștiului, în trecutul și în viitorul lor. Avem parveniți cărora este pe cale să le scape de sub control imaginea meticulos construită de-a lungul anilor, avem adolescenți cu vicii periculoase și trăiri intense, cum numai adolescenții pot avea, avem coate-goale care așteaptă să le pice și lor câteva firmituri de la masa golanilor mai tupeiști, avem golani tupeiști și violenți, care la rândul lor se dovedesc a fi familiști sensibili, avem copii din flori, secrete de familie care duc la incest, promisiuni îngropate zeci de ani care cer sacrificii neașteptate și testează alianțe de mult uitate.

Dincolo de firul epic și de montagne-russe-ul emoțional constuit de Cristina Andrei în jurul personajelor sale pe parcursul celor 3 zile dinaintea Învierii într-un an recent oarecare, în București, cea mai remarcabilă reușită a romanului mi se pare, de fapt, deconstrucția fiecărui personaj. Cu fiecare pagină, cu fiecare jumătate de oră care se scurge pe ceasul cu care autoarea își cronometrează personajele, cititorul descoperă că nimeni nu este cine pare că este, că toți avem straturi, fațete și măști pe care le expunem lumii la nevoie sau, după caz, la disperare și nepăsare. Dacă ar trebui pictat un tablou care să reprezinte acest roman, el ar înfățișa mulți oameni legați între ei ca ochiurile unei plase pescărești, alergând la vale spre o groapă de la poalele unui deal, aruncându-și în goana lor hainele, accesoriile, măștile și ajungând să fie înghițiți de vâltoare goi și adevărați. Dacă acest tablou ar fi expus într-un muzeu, el ar avea deasupra și un difuzor discret, care ar anunța din cînd în când, cu vocea monotonă și nepăsătoare a sorții: !

Cristina Andrei este absolventă de filologie, a fost câțiva ani profesoară de limba română la un liceu din București, apoi redactor, realizator și producător la TVR. A realizat, împreună cu Marius Oprea, filme despre victimele comunismului, a scris la revistele colecţiei Mânăstiri Ortodoxe, a tradus în cartea jurnalistului italian Guido Barella, „La tortura del silenzio” (apărută la Editura Corint cu titlul „În căutarea victimelor comunismului”), iar în 2014 a publicat romanul  Abonatul nu poate fi contactat, pentru care a primit Premiul de debut al revistei Observator cultural. Anul acesta, a lansat o nouă colecție, intitulată n’autor și coordonată de Eli Bădică, chiar cu un nou volum de-al Cristinei AndreiMatriarhat.

 ________________________________________________________________________

Titlu: Abonatul nu poate fi contactat
Autor: Cristina Andrei
Editura: Nemira
Colecția: Cuaternar
Data apariției: Octombrie 2014
Nr. Pagini: 376
ISBN:
978-606-579-886-1

Sursa foto aici și aici

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 333