Trei debuturi în poezie la Casa de Editură Max Blecher

Luna noiembrie a adus cinci titluri noi și numărul 20 al revistei „Poesis internațional”, care s-au adăugat celor șapte volume de poezie și numărului 19 al revistei, apărute la de la începutul lui 2017. Dintre acestea, trei sunt debuturi în poezie – unul dintre ele aparținând unui autor ce publicase cu doi ani în urmă un volum de eseuri premiat la Gala Tinerilor Scriitori din ianuarie 2016.

Cărțile semnate de , și (câștigătorul celei de-a șaptea ediții a concursului anual de debut organizat de ) confirmă varietatea de poetici și orientări din poezia română contemporană, adăugându-se contingentului de poeți ce au debutat de la începutul deceniului și au ajuns deja, ca Alex Văsieș sau Andrei Dósa, la a treia sau chiar la cea de-a patra carte.


, ușor desincronizat, aproape imperceptibil

(Casa de Editură Max Blecher, 2017)

Sincronizat tendințelor autoscopice și cu o foarte perceptibilă siguranță a imageriei, debutul Nicoletei Nap propune un tensionat scenariu de reactivități la muțenia ori neînțelesul lumii, locvace, sentențios, epurat de sensiblerie – ba, aparent, de orice palpit interior. Într-un jargon de imediată actualitate, textele ei sunt înregistrări de spasme, de atrocități rostite în ritmul egal și înnebunitor al distopiilor, filme absurde și triste în cheia grotescă a lui Acosmei, decupate cu precizie chirurgicală, balete de fantoșe, fals peste fals peste fals, ca și cum singura realitate cu putință este cea a reflexului condiționat, toate deconspirate cu luciditatea outcast-ului. Aici, verticalizarea se face la scara interdicției, limitei, neputinței; mai departe, o umanitate în dezarticulare, decerebrată, unanim biologică, mestecându-și propriile limbi dincolo de fermoarele închise ale gurilor.” – Rita Chirian

Nicoleta Nap a absolvit Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept, a lucrat 12 ani în presa scrisă, la Cluj-Napoca, și a cântat într-o trupă punk. Din 2013 locuiește în București.


fragment


***

mi-ai scris nişte rânduri despre ultimul împărat al Germaniei

trăia cu o mână imobilă, mai mică

la 1800 şi ceva

îi puneau carne de iepure proaspăt tăiat

zi de zi pe braţul mai scurt

/ uite un prinţ cu viaţă de măcelar

uite un om îndrăgostit de mâinile mamei sale

de indexul ce ţintea erori gramaticale

în scrisorile fiului /

dramele noastre nu merită nici măcar un documentar 


Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.