Trei debuturi în poezie la Casa de Editură Max Blecher

Luna noiembrie a adus cinci titluri noi și numărul 20 al revistei „Poesis internațional”, care s-au adăugat celor șapte volume de poezie și numărului 19 al revistei, apărute la de la începutul lui 2017. Dintre acestea, trei sunt debuturi în poezie – unul dintre ele aparținând unui autor ce publicase cu doi ani în urmă un volum de eseuri premiat la Gala Tinerilor Scriitori din ianuarie 2016.

Cărțile semnate de Nicoleta Nap, Ovidiu Komlod și Dan Dediu (câștigătorul celei de-a șaptea ediții a concursului anual de debut organizat de Casa de Editură Max Blecher) confirmă varietatea de poetici și orientări din poezia română contemporană, adăugându-se contingentului de poeți ce au debutat de la începutul deceniului și au ajuns deja, ca Alex Văsieș sau Andrei Dósa, la a treia sau chiar la cea de-a patra carte.


Nicoleta Nap, ușor desincronizat, aproape imperceptibil

(Casa de Editură Max Blecher, 2017)

Sincronizat tendințelor autoscopice și cu o foarte perceptibilă siguranță a imageriei, debutul Nicoletei Nap propune un tensionat scenariu de reactivități la muțenia ori neînțelesul lumii, locvace, sentențios, epurat de sensiblerie – ba, aparent, de orice palpit interior. Într-un jargon de imediată actualitate, textele ei sunt înregistrări de spasme, de atrocități rostite în ritmul egal și înnebunitor al distopiilor, filme absurde și triste în cheia grotescă a lui Acosmei, decupate cu precizie chirurgicală, balete de fantoșe, fals peste fals peste fals, ca și cum singura realitate cu putință este cea a reflexului condiționat, toate deconspirate cu luciditatea outcast-ului. Aici, verticalizarea se face la scara interdicției, limitei, neputinței; mai departe, o umanitate în dezarticulare, decerebrată, unanim biologică, mestecându-și propriile limbi dincolo de fermoarele închise ale gurilor.” – Rita Chirian

Nicoleta Nap a absolvit Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept, a lucrat 12 ani în scrisă, la Cluj-Napoca, și a cântat într-o trupă punk. Din 2013 locuiește în București.


fragment


***

mi-ai scris nişte rânduri despre ultimul împărat al Germaniei

trăia cu o mână imobilă, mai mică

la 1800 şi ceva

îi puneau carne de iepure proaspăt tăiat

zi de zi pe braţul mai scurt

/ uite un prinţ cu viaţă de măcelar

uite un om îndrăgostit de mâinile mamei sale

de indexul ce ţintea erori gramaticale

în scrisorile fiului /

dramele noastre nu merită nici măcar un documentar 


Lasă un semn

Comentariu

Donează 20% de SemneBune

Dacă reprezinți o entitate juridică, te rugăm să descarcarci, completezi și semnezi Contractul prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Direcționarea a 20% din impozit este deductibilă pentru că suntem în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale (INTERNT-266538804).
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 4.983 de abonați.

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.