Trei debuturi în poezie la Casa de Editură Max Blecher

Luna noiembrie a adus cinci titluri noi și numărul 20 al revistei „Poesis internațional”, care s-au adăugat celor șapte volume de poezie și numărului 19 al revistei, apărute la de la începutul lui 2017. Dintre acestea, trei sunt debuturi în poezie – unul dintre ele aparținând unui autor ce publicase cu doi ani în urmă un volum de eseuri premiat la Gala Tinerilor Scriitori din ianuarie 2016.

Cărțile semnate de , și (câștigătorul celei de-a șaptea ediții a concursului anual de debut organizat de ) confirmă varietatea de poetici și orientări din poezia română contemporană, adăugându-se contingentului de poeți ce au debutat de la începutul deceniului și au ajuns deja, ca Alex Văsieș sau Andrei Dósa, la a treia sau chiar la cea de-a patra carte.


, ușor desincronizat, aproape imperceptibil

(Casa de Editură Max Blecher, 2017)

Sincronizat tendințelor autoscopice și cu o foarte perceptibilă siguranță a imageriei, debutul Nicoletei Nap propune un tensionat scenariu de reactivități la muțenia ori neînțelesul lumii, locvace, sentențios, epurat de sensiblerie – ba, aparent, de orice palpit interior. Într-un jargon de imediată actualitate, textele ei sunt înregistrări de spasme, de atrocități rostite în ritmul egal și înnebunitor al distopiilor, filme absurde și triste în cheia grotescă a lui Acosmei, decupate cu precizie chirurgicală, balete de fantoșe, fals peste fals peste fals, ca și cum singura realitate cu putință este cea a reflexului condiționat, toate deconspirate cu luciditatea outcast-ului. Aici, verticalizarea se face la scara interdicției, limitei, neputinței; mai departe, o umanitate în dezarticulare, decerebrată, unanim biologică, mestecându-și propriile limbi dincolo de fermoarele închise ale gurilor.” – Rita Chirian

Nicoleta Nap a absolvit Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept, a lucrat 12 ani în presa scrisă, la Cluj-Napoca, și a cântat într-o trupă punk. Din 2013 locuiește în București.


fragment


***

mi-ai scris nişte rânduri despre ultimul împărat al Germaniei

trăia cu o mână imobilă, mai mică

la 1800 şi ceva

îi puneau carne de iepure proaspăt tăiat

zi de zi pe braţul mai scurt

/ uite un prinţ cu viaţă de măcelar

uite un om îndrăgostit de mâinile mamei sale

de indexul ce ţintea erori gramaticale

în scrisorile fiului /

dramele noastre nu merită nici măcar un documentar 


Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 3023