Valentin sau Dragobete?

Valentine`s Day rămâne alternativa Dragobetelui? devine o sărbătoare românească populară sau dispare? Este o alegere care determină (re)evaluarea societății românești în contextul raportului dintre identitatea națională și globalizare.

foto3

Valentine`s Day în media anilor `90

Valetine`s Day e o sărbătoare urbană împrumutată de la americani, după evenimentele din decembrie 1989, prin intermediul presei libere. Este un prilej de exteriorizare a iubirii și o justificare a schimbului de cadouri specific societății de consum. De aceea, evenimentele organizate de , mai ales cele din mall-uri, sunt puternic ancorate în sfera unui spectacular comercial, nu în cea a spiritualității.

Fenomenul implică două reacții de tip etnocentric: pro și contra. În primul caz, accentele cad pe admirația față de noua și moderna cultură americană, pe tolerarea imediată a valorilor globalizării venită dinspre Occident către România. Motivația e simplă: dacă sărbătoarea înseamnă distracție și voie bună pentru românii anilor `90, structurați identitar sub comunism, atunci oricând este binevenită o sărbătoare în plus.

Atitudinea anti Valetine`s Day aparține românilor tradiționaliști. Ei consideră excesivă înflăcărarea indusă de presa anilor `90, deoarece identifică lipsa de sacralitate a Zilei îndrăgostiților. Reacția lor e bazată și pe frica de pierdere a identității naționale și, implicit, pe respingerea necunoscutului și îndepărtatului Occident. Pentru argumente, aceștia apelează la spiritualitatea poporană, impunând în mod forțat Dragobetele ca sărbătoare echivalentă Zilei îndrăgostiților. În consecință, asistăm la un alt proces de reinvetare a tradiției și de mitificare: o sărbătoare locală, cu o semiotică rituală neînsemnată la nivel național este învestită ca Sărbătoare a Dragostei pentru toți românii.

Semnificația Iubirii în lumea satelor

Pentru colectivitățile tradiționale, aspectele Iubirii sunt mult mai complexe decât sărbătoarea cu dată fixă a calendarului popular actual, celebrată pe 24 februarie de români. Lirica poporană și descântecele asociază Iubirea cu o boală a trupului și a sufletului, întruchipată de Dragoste. Dragostele sunt mesagerii destinului pentru tineri, pândindu-i pe la cotiturile vieții. Ele au puterea de a turna în sufletele îndrăgostiților para iubirii și de a le schimba înfățișarea. Ca vrăjiți, aceștia se idealizează reciproc. Însă nu toate Dragostele sunt curate, deoarece iubirea poate fi impusă și prin farmece.

foto9

e latura cea mai nobilă a erosului din folclorul românesc, apropiindu-se de iubirea uraniană a lui Platon. cauzează melancolie, persoana iubită fiind absentă. De cele mai multe ori poartă chipul celui iubit. Alteori este imaginat ca un Crai sau un Zeu al meleagurilor în care trăiesc îndrăgostiții. este stăpânul vântului, al focului și al cucului. La curțile Dorului din mijlocului codrului se găsește o fântână a cărei apă este rodul iubirilor fără leac. Apa din Fântâna Dorului are proprietatea magică de a naște sau de a stinge marile iubiri ale muritorilor.

Zburătorul sau Zmeul este personificarea invaziei instinctului puberal, a dragostei cu păcate. E o manifestare a pasiunii erotice a feciorului, care-și vizitează în puterea nopții, drăguța măritată de părinți cu altcineva. Sau altă fată frumoasă din sat, o nevastă tânără sau o văduvă. Are chip de om sau de balaur. Este o nălucă sau o pară de foc.

foto7

Dragostele, Dorul și Zburătorul sunt personificări ale Iubirii, ce ating întreaga varietate a acestui sentiment ideal și idealizat de oameni. Puterea lor de acțiune asupra îndrăgostiților nu depinde de ciclicitatea anotimpurilor și este recunoscută de românii de pretutindeni.

Dragobetele sărută fetele! Doar în Oltenia și Muntenia.

În sudul României este cunoscut obiceiul Zburătoritului, sărbătorit de /Cap de Primăvară. Data celebrării Începutului de Primăvară este fixă în același sat, însă diferă de la o zonă etno-geografică la alta (24 sau 28 februarie, 1, 8 sau 25 martie), în funcție de condițiile climatice prielnice pentru ca natură să se trezească după somnul hibernal. Astfel, sărbătoarea este strâns legată de actele riturile de fertilitate și de asigurare a sănătății la începutul unui An Nou agrar.

Zburătoria este o Fugă rituală sinonimă cu Bătaia rituală. Păsările pădurii și cele din ogradă se zburătoresc: ciripesc agitându-se, lovindu-se cu aripile, înainte de împerechere și încep să-și construiască cuiburile pentru a cloci. Pentru tinerii satelor oltenești și muntenești nuntirea păsărilor, nășită la nivel cosmic de , induce o stare psihologică similară, modul de viață al zburătoarelor bucurându-se de prestigiu sacru (păsările sunt mesageri ai Cerului pe Pământ și simboluri solare ale veșnicei regenerări a vieții). De aceea, Cap de vară Întâi sau Logodnicul Păsărilor marchează un soroc al dezvoltării trupești a tinerilor, rânduit public de tradiția locală.

De Zburătorit, flăcăii și fetele mari fac o plimbare matinală la pădure. Culeg ghiocei și viorele, pe care le păstrează la icoană și le folosesc pentru a-și face de dragobete. Tinerii îndrăgostiți încep hârjoana din te miri ce și mai nimica. Aprind focuri în pâlcurile lăsate de zăpada topită. Fetele de măritat își pun la ureche dragobeți (muguri ai arborilor din pădure). Flăcăii/Dragobeții se întrec în a învârti felele pe brațe. Se veselesc ascultând cântecul cucului (simbol al iubirii platonice) și spunându-și glume cu substrat erotic.

Pe la prânz, tinerii gonesc spre sat. Dacă fata îl îndrăgește pe cel care o aleargă, se lasă prinsă și îl sărută în văzul lumii, ceea ce indică anunțarea publică a logodnei și acceptul familiilor celor doi îndrăgostiți pentru a face nuntă în anul respectiv (de unde rezultă expresia Dragobetele săruta fetele! și numele de Năvalnic asociat Dragobetelui). Datorită bătăii rituale/fugii rituale, cei care participă la Dragobete sunt protejați de spiritele rele cauzatoare de boli (mai ales de febră) pe tot parcursul anului iar belșugul abundă roadele câmpului și ale gospodăriei acestora.

foto6

Puterile magice ale Dragobetelui

Folclorul românesc îl caracterizează pe Dragobete//Iovan-Dragobete ca fiind băiatul Babei Marta/Dochia și cumnatul eroului vegetațional Lăzărică. E o personificare a îndrăgostirii adolescentine lipsite de erotism.

Năvalnicul e întruchipat ca un voinic frumos, căzut din Cer, ce încurcă fetele frumoase și nevestele tinere, pentru a le pedepsi dacă au lucrat în ziua lui. Când acesta intră în sat nevestele nu își mai țin firea și umblă buimace. Dacă acestea lucrează de Dragobete, se strică ouăle sub cloști iar dacă bărbații muncesc, păsările vor mânca semănăturile din câmp. Cei care țin ziua de Dragobete, sunt feriți de arsuri solare și de friguri tot anul.

foto4

În zorii Zilei de Dragobete, fetele de măritat și nevestele tinere strâng roua de pe florile de fragi și topesc zăpada. Această apă magică izvorâtă din surâsul zânelor e folosită la curățirea chipului și a părului, pentru a deveni mai frumoase și mai drăgăstoase. Astfel, fetele de măritat ce au săvârșit această practică magică sunt cele mai jucate de Dragobete, în contextul Zburătoriei, obicei generator de sănătate și fertilitate. Un alt exemplu sunt descântecele de dragoste plesnită (de fată de măritat părăsită de cel iubit), ce întrebuințează puterile magice ale izmei/mentei crețe și ale bătăii rituale:

 

Izmă verde, mirositoare,

Fata mare în uitare,

Voinicel căzut în rele

Și pe deal și pe vâlcele,

Să te ardă focul viu,

Să trăiești în sat pustiu.

Izmă, izmă, izmă verde

Bate-l, Doamne, și îl pierde

De dorul mândruții lui

Fia-ar al pustiului!

Dragobetele de la televizor

Dragobetele tradițional este o sărbătoare cu dată mobilă în calendarul poporan din sudul României, menită să asigure fecunditatea întregii naturi și să îi garanteze sănătatea în Noul An agrar, neaparținând unul calendar erotic (Sântoader, Sântandrei, Sântvasâi, Boboteaza, Mătcălăul, Sânzienele).

Dragobetele modern, celebrat pe data 24 februarie de societatea de consum românească, este o sărbătoare a îndrăgostiților ce nu beneficiază de manifestări magico-rituale, fiind un produs de marketing al trusturilor de media. Sărbătoarea e transmutată ciuntit din mediul tradițional pe sticla urbană, prin intermediul emisiunilor de televiziune, ca replică explozivă contra Valetine`s Day. Din contextul mito-folcloric sunt extrase doar informațiile legate de nuntirile Începutului de Primăvară, acestea fiind relatate de presă ca povești romantice din timpuri imemoriale și tratate ca pretexte pentru emisiunile de radio-tv.

Obsesia ratingului TV a impus încă o Sărbătoare autohtonă a Îndrăgostiților: Valentine`s Day-ul devine . Iar Valentin-ul românesc este (re)sanctificat de către negustorii de iubire și de către consumatorii acestui fenomen socio-economic, deși e o sărbătoare laicizată demult de catolicism (pentru a contracara orgiasticele Lupercalii romane).

foto2

Zilele Îndrăgostiților la români

Din 2000 încoace, (14 februarie) și Dragobetele (24 februarie) sunt zile celebrate de români cu fast, noaptea, în cluburi și în restaurante. Sunt două sărbători convergente, ce răspund dorinței cuplurilor tinere de a sărbătorii dragostea și nevoii femeilor de a primi cadouri de la bărbați, dimensiunea mercantilă fiind speculată la maxim de comercianții capitaliști. Fapte sociale ce s-au suprapus peste afacerea iubirii comerciale, ce durează doar o zi.

Din cauza euforiei românilor din timpul Zilelor Îndrăgostiților prețurile produselor cresc exponențial. Ideea de bază a marketingului este maximizarea profitului prin vânzarea de lucruri nevitale pentru societate. Spațiile comerciale sunt invadate de un Turn Babel al kitsch-urilor. Iar cadourile date de Sf. Valentin (flori, ciocolată, produse cosmetice, ursuleți și inimioare din pluș, vin, lenjerie intimă etc.) nu fac decât să relanseze piața vânzărilor de după sărbătorile de iarnă, făcând punte cu Ziua femeii. Oare până și iubirea a ajuns de vânzare?

Întorcându-mă la disputa dintre Valentin și Dragobete, verdictul final nu poate fi pronunțat încă, deoarece faptul socio-economic Ziua îndrăgostiților este în plină desfășurare. E greu de precizat care dintre cele două sărbători devine permanentă și o exclude pe cealaltă. Sau dacă, prin aculturație, se va construi o nouă sărbătoare a Iubirii. Necesitățile sociale ale românilor vor decide. Cert este că Ziua Îndrăgostiților a schimbat paradigma sărbătorilor românești și stimulează puternic trăirile românilor față de propria cultură.

foto8

surse fotos:

Foto1 – http://iontcaci.info/
Foto 2 – http://www.sufletdrag.wordpress.com
Foto 3 – http://www.gazetabt.ro/
Foto 4 – http://dragusanul.ro/vreti-sa-stiti-cine-i-dragobete/
Foto 5 – www.tvr.ro
Foto 6 – http://www.tpu.ro/
Foto 7 – http://transilvaniareporter.ro/
Foto 8 – http://www.descopera.ro/
Foto 9 – www.infocs.ro

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 18