Teen Spirit la Excelsior

Afis_Teenspirit_Teatrul_ExcelsiorVineri seară, la s-a jucat povestea noastră. #TEENSPIRIT e un spectacol colectiv al unor tineri care au curaj să strige întâmplări prin care, într-un fel sau altul, am trecut toți în acea perioadă ciudată și amestecată din viața noastră dintre copilărie și maturitate.

O gașcă de puști pe o scenă dezordonată, plină de sticle goale și ambalaje. Un zid gri, ca de-un colț de bloc care devine loc de întâlnire. Muzică rock, lumini de club. Printre ei, personaje nevăzute, tristețea și resemnarea, frica de necunoscut și îndrăzneala. Un băiat moare înecat, dintr-o joacă, într-o seară. O fată se sărută pentru prima dată în club, acolo unde te simți protejat de prieteni dar, de fapt, rămâi singur. Trei frați își promit că vor rămâne împreună, doar ca să facă unii stânga și alții dreapta, în fața tribunalului. Câțiva sunt îndrăgostiți și-și plimbă pe scenă, ca la paradă, emoțiile și nedumeririle – „Și-acum ce zic?!”. Unii lasă indicii, alții strigă fericirea de a putea să înjure în public. O fată își ceartă părinții care nu divorțează pentru ea, făcându-i, în fapt, mai mult rău, iar un băiat e certat pentru că vrea să devină balerin.

Vorbim de-un manifest. E manifestul celor ce vin, noi, proaspeți, vii, împotriva stereotipurilor, tradiției și conformismului. Îndrăzneala de a aștepta tu un băiat, deși „băiatul trebuie să aștepte fata” și de a vrea să ai o meserie „de fete”. Curajul de a te analiza, raportat la tine – cel mic – și la alții – cei mari. Dorința strigătoare de a te integra și de a primi acceptarea celorlalți, de care nu ne vindecăm vreodată, dar învățăm să fim subtili. Libertatea de a vorbi despre ce e important, despre un accident care schimbă vieți sau o noapte de amor care rămâne, imuabil, filtrul experiențelor viitoare. Probabil că unii, trecuți prin multe, vor lua dramele personajelor în derâdere. Din păcate, aș spune, pentru că fiecare vârstă are traumele ei și, probabil, dacă am învăța să înțelegem asta, am putea să rupem bariera din ce în ce mai apăsătoare dintre generații.

TEENFOTOBULBOACAPiesa e plină de glume și situații hazlii, mai ales că te poți găsi ușor în cel puțin un context de acolo și să râzi de tine, cel care erai mic, cu probleme uriașe. În spatele acestora, însă, sunt povești care ar trebui să ne intrige și să ne facă mai atenți la istorisirile adolescenților: hărțuire, control excesiv, decizii pentru sine luate de alții, prostii făcute ca revoltă. Poate părea ciudat că se râde atât la o piesă dramatică, dar e un fel de defulare, de management al dezastrului – e nevoie de un mecanism de apărare în fața unor acțiuni devastatoare, care, mai ales în adolescență, modifică fundamental felul în care (ne) trăim. Revoltă e și împotriva școlii, care te obligă, cu arma la tâmplă, să cânți imnul, cu patos și lacrimi în ochi. Tot revoltă e și împotriva etichetelor negative: tinerii nu fumează, nu fac copii neprevăzuți, nu fură și nu fac accidente de mașină. De altfel, nu-i ciudat că le spunem viitorilor oameni maturi că e aproape firesc să fie așa?

Actorii sunt ingenios de sugestivi în a-și exterioriza trăirile. Sunt îmbrăcați „tinerește” și sunt toți diferiți, fără a se desprinde însă de normalitate. Sunt, totuși, un grup. Își povestesc unii altora și reacționează în consecință. Uneori, personajele neimplicate în scenă sunt decor sau expresie a emoțiilor (grămada de voci din mintea unei fete când e invitată la întâlnire, pereți care sufocă, valuri agitate), accentuând ceea ce se spune sau, din contră, ilustrând exact ceea ce nu se spune, acele detalii pe care le ignorăm și pe care nu avem curaj să le strigăm întotdeauna. Muzica apare doar atunci când ține loc de decor – de exemplu, dată la maximum și însoțită de lumini slabe, redă scena unei petreceri. Pe fundal, imagini cu copii se derulează în alb-negru și uiți de ele, fără să știi că, în subconștient, îți formează constant contrastul dintre copilărie și „ziua în care am devenit adult”.

teenspirit# este o piesă despre lucruri pe care oamenii mari nu ni le spun, despre care școala nu ne învață și care nu pot fi, de multe ori, explicate cu toate implicațiile. Din punctul meu de vedere, e o piesă pe care adolescenții ar iubi-o, pentru că ne arată că e ok să greșești, să fii fraierit în dragoste, să te împrietenești, să petreci, să ai păreri despre căsătoria alor tăi, să nu știi ce să zici când moare cineva sau să vrei doar să fugi și să te ascunzi până când trece coșmarul. Mai mult, ne arată că lumea e mai frumoasă cu prieteni și dacă ai curaj să spui altora ce ți se întâmplă.

Fiți pe fază la Excelsior și luați-vă adolescenții la următoarea reprezentație!

Un spectacol colectiv de:

Răzvan , Irina ANTONIE, Vlad BĂLAN, Adela BENGESCU, Vlad BÎRZANU, Raluca BOTEZ, Nicholas CAŢIANIS, Sonia DIVILE, Laurenţiu DRĂGAN, Ştefania DUMITRU, Maria Teodora FILIP, Sebastian GHIŢĂ, Mihaela KAVDANSKA, Peter KEREK , Maria MITU, Ciprian NEMEŞIU, Teodora Daiana PĂCURAR, , Alina ROTARU, Aurelian STOLERIU, Ovidiu UŞVAT, Iuliana VÎLSAN, Dilmana YORDANOVA

*foto: teatrul

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.