Gânduri după Gala Premiilor Observator Cultural 2016

Pe 28 martie, în cadrul Galei Premiilor 2016 au fost premiate cele mai bune cărți ale ultimului an. Ajunsă la cea de-a 10 ediție, Gala Premiilor este deja un reper pentru literatura română contemporană.

Cea mai bună carte de Memorialistică a anului 2015 a fost „Mîini cuminţi. Copilul meu autist” (Polirom), semnată de Ana Dragu, o poveste emoţionantă despre fiul scriitoarei, diagnosticat cu autism de la vîrsta de doi ani.

Gala Premiilor a adus, la categoria , două premii: Cristian Fulaş a fost premiat pentru romanul „Fîşii de ruşine”, Editura Gestalt Books, iar Ionelia Cristea, pentru volumul de  „Noaptea de gardă”, apărut la Editura Cartea Românească.

Juriul a acordat premiul pentru Proză ex-aequo lui , pentru romanul „Solenoid” (Editura Humanitas), şi lui Daniel Vighi, pentru romanul „Trilogia Corso” (Editura Cartea Românească), în timp ce cartea anului la a fost aleasă „Cerul senin” de Ştefan Manasia (Editura Charmides).

De asemenea, la categoria proză, 21 de elevi de la şapte licee de elită din Bucureşti, propuşi de profesoarele lor de limba şi literatura română, au acordat premiul Observator Lyceum lui Octavian Soviany, pentru volumul „Moartea lui Siegfried”, Editura Cartea Românească. Au participat elevi de la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“, Colegiul Naţional „George Coşbuc“, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“, Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai“, Colegiul Naţional „Sfîntul Sava“, Colegiul Naţional „Tudor Vianu“ și Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“.

La Critică literară/Istorie literară / Teorie literară, profesorul Mircea Martin a fost recompensat pentru volumul „Radicalitate şi nuanţă” (Editura Tracus Arte).

Gabriel Andreescu a primit Premiul Observator cultural  la categoria Eseistică/ Publicistică, pentru volumul „Existenţa prin cultură. Represiune, colaboraţionism şi rezistenţa intelectuală sub regimul comunist” (Polirom).

Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, decernat poetei

Traducătorul Dinu Flămînd a fost omagiat în cadrul Galei Observator cultural 2016.

Credit foto: Andrei Păcuraru, coperta #816 Observator Cultural

foto: Andrei Păcuraru, coperta #816 Observator Cultural

Avem plăcerea să împărtășim câteva gânduri transmise cititorilor revistei SemneBune de către premiații ediției a X-a a Galei Premiilor Observator cultural:

Premiile revistei Observator Cultural și-au consolidat prestigiul de la un an la altul și de la o listă de nominalizați și de premiați la alta. Mă bucur, de sigur, că am fost ales de un juriu format din oameni tineri și foarte tineri, nesuspectabili de obediență și de „jocuri”. Salut ideea de a înființa un premiu al liceenilor, ca și pe aceea de a le încredința periodic pagini ale revistei. – Mircea Martin

Din primele săptămâni ale Marii Schimbări, lumea culturală era ruptă în două, între sprijinitorii intelectuali ai proaspătului regim şi opozanţii acestuia. Aşa avea să rămână până la sfârşitul anilor 1990, chiar dacă se adăugaseră nuanţe. Apariţia Observatorului Cultural, în 2000, a marcat o nouă etapă în evoluţia amprentelor ideologice din comunitatea intelectuală. În timp, Observatorul Cultural a confirmat statutul pe care şi-l asumase încă de la început, de pol formator în materia ideologiei culturale. Premiile instituite în anul 2007 i-au conturat şi, aş spune, i-au tranşat opţiunile. Dacă două cărţi ale mele despre etica memoriei au primit distincţia, atunci modul lor de a interpreta trecutul şi de a privi prin el prezentul iese în întâmpinarea felului de a gândi oamenii şi viaţa, binele şi răul care poartă marca Observatorului Cultural. – Gabriel Andreescu

Premiul revistei Observator Cultural mă onorează și mă determină în același timp să îmi doresc mai mult de la mine și de la ceea ce scriu.

O surpriză plăcută a fost receptarea pozitivă a unui altfel de discurs poetic – unul medical –  pe alocuri intruziv și tăios, deloc comod, Noaptea de gardă oferind o perspectivă  internă asupra profesiei medicale, atât de blamată uneori, asupra relației medic-pacient și asupra resorturilor /motivațiilor care stau la baza practicării acestei meserii. Premiul a fost stimulant din toate punctele de vedere dar satisfacția cea mai mare pe care mi-a adus-o a fost una de ordin interior. În încheiere vreau să mulțumesc juriului  pentru apreciere și vreau să spun că această distincție mi-a oferit încredere și dorința de a scrie mai mult de acum înainte. – Ionelia Cristea

Nu știu să spun un cuvânt care să descrie ce am simțit pe acea scenă, e un amestec prea dens acolo, dar pot spune că am rămas cu desăvârșire uimit să aflu că mica mea încercare literară, atât de muncită și atât de mult amânată, se bucură de un asemenea succes.

Sunt lucruri care se imprimă în memoria afectivă, lucruri și locuri care stârnesc emoții chiar și după ani și ani de zile, iar eu sunt sigur că îmi voi aminti întotdeauna acele fracțiuni de secundă când coperta cărții mele a rămas singură, afișată pe ecranul din spatele scenei, privind către public. Nu mai eram eu, devenisem o carte compusă dintr-un număr de pagini și un anumit număr de litere. O specie de metamorfoză, nu într-un gândac (deși asta m-ar fi salvat), ci în rânduri de litere perfect aliniate, o metamorfoză întru semn. Și singurul lucru care îmi trecea prin cap, sincer vorbind, ținea de faptul că, perfect întâmplător și fără nicio semnificație, sunt născut în aceeași zi cu Kafka și absurdul scenei la care participam trebuia, cu necesitate, să semene cu momentul trezirii din somn. – Cristian Fulaș

***

Recompensăm lunar abonații revistei.








Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2904