Între Ziua Națională și Anul Nou, editura ART ne propune un volum savuros semnat de Florin Bican.
O reeditare cu adăugiri a subcotatului „Cântice mârlănești”, carte trebuie citită cu Avertismentul din intro. Un volum care nu trebuie să lipsească din biblioteca pasională a culegătorului de pilde, aforisme, cugetări și reflecții versificate. Cartea este recomandată copiilor între 10 și 90 ani, conform autorului.
*fragment*
Colindă locală
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine…
Să te cruț, să nu te cruț? …
Nu mă vede nime’!
Pădurarul s-a culcat,
Noaptea e târzie,
Se așterne peste sat
Abur de beție.
Porcul l-am sacrificat,
Caltaboșii-s gata,
Dacă n-am și-un brad ornat,
Mi se pune pata.
Vinul este în butoi,
Țuica în canistră, Vino, vin’ în cas’ la noi –
Vremea e sinistră:
Fenomene nefirești
Se anunță-n țară
– Vino-n cas’, să nu răcești
Dacă stai afară.
Vino, vin’ la adăpost,
Nu sta-n frig și-n zloată.
Tocmai am ieșit din post
Și-o s-o facem lată…
Am să-ți pun în vârf o stea,
Lumânări – o mie,
Și mă urinez pe ea
De ecologie.
……………………………………………………. singur printre mârlani …………………………………………………….
Betonăm frumos, solid
În pădurea de molid
Betonăm frumos, solid,
Să nu calce în noroi,
Când se plimbă câte doi,
Gospodari şi gospodine,
Încălţaţi în şlapi, botine.
Am adus în luminiș
Basculante cu pietriș,
Agregat cernut atent,
Şi ciment. Mult, mult ciment.
Betoniera e pe drum.
A sosit. Turnăm acum
Prima șarjă de beton.
Domnu’ inginer Anton,
Șefu’ de la antrepriză,
Umblă ca băgat în priză
Şi strigă la muncitori:
„Bă, să nu călcaţi pe flori,
Mama voastră de putori.
Şi să nu munciţi de formă,
Că eu vă plătesc la normă.“
Animat de-un mare zel,
Micul ucenic Dorel,
Care-nvață meserie,
Intră-n benă c-o mistrie,
Să amestece cu ea
Betonul ca o peltea.
L-au trimis ai săi colegi,
Mai în vârstă, mă-nțelegi,
Şi deci cu experiență
Să vadă de consistență
Şi de parametrii care
Dau betonului valoare.
Dorel e băiat cuminte:
Crănțăne betonu-n dinte
Şi le dă vesel de veste
Că betonul, care este,
E beton! Și corespunde
Normelor de orişiunde.
Iar ei toarnă peste tot
Stratul de beton de-un cot,
Ca să poată cetățeanul
Să intre şi cu Loganul.
Zi de vară până-n seară
Au turnat betonul, dară,
Când să plece-acas’, surpriză:
Betonul nu face priză.
Șefu’ de la antrepriză,
Când aude, intră-n criză.
Se apucă şi-i înjură
De face spume la gură
(Rezervând spaţiu mai mult
Obiectelor de cult),
Până când, să-şi vină-n fire,
Se opreşte să respire.
După ce respiră bine,
Inginerul îşi revine
Şi întreabă răspicat:
„Eu acu’ pe cine bat?“
Arătând către Dorel,
Toţi răspund în cor: „Pe el!“
Cu betonul în măsele, Dorel fuge.
Fugi, Dorele, Fiindcă domnu’ inginer
A pornit c-o falcă-n cer
Şi cu cealaltă la sol,
Şi-ar putea ieşi nasol.
Ar fugi, dar nu-i prea lesne
Cu betonul peste glezne…
„Stai, Dorele!“, îl îmbie
Inginerul. „Zi-mi şi mie,
Ce-ai făcut cu cel beton
De-i bleg ca un bulion?
Ce-ai făcut cu el în benă?
Povestește fără jenă.“
Dorel e băiat cuminte,
Ca’tă să-şi aducă-aminte:
„Dacă mă gândesc eu bine,
Cred c-am tras nește beşine,
C-aseară mâncai fasole…“
„Ca pe Ana lu’ Manole“,
Strig-atunci domnu’ Anton,
„Mi te voi zidi-n beton,
Că-l turnarăm, cetăţene,
Cu fonduri europene.
Da’ pe tin’ te doare-n spate,
Índicii de calitate
Nu contează pentru tine.
Zi aşa, trăseşi beşine?
Când mă-treabă europeanu’
Zi, Antoane, un’e-i banu’
Alocat pentru lucrare?
Mai pot eu răspunde, oare,
Colea-s banii dumneavoastră?
Situaţia-i albastră…
Şi vina-i numai a ta.
Deci te vom implementa
Pân’ la gât în agregat.“
Şi l-au şi implementat.
Acceptând a lor ofrandă,
S-a-ntărit ca la comandă
Suprafața de beton.
Domnu’ inginer Anton,
Bucuros nevoie-mare
De aşa realizare,
Îşi ia trupa şi îndată
Se-apucă s-o facă lată
Cu licoarea preferată.
Sub beton, bietul Dorel
Mai că se scăpa pe el,
Căci fasolea din ajun
Stătea ca ghiuleaua-n tun
La Dorel în intestin.
„Nu mai poci să mai mă țin“,
Se văita Dorel cu jale,
„Mă apasă peste foale
Cingătoarea de beton.“
Şi-a scăpat un flatulon
De-a crăpat betonu-n jur…
Dorel s-a săltat în tur,
Constatând cu bucurie
Că e liber… „Ce să fie?“
Se-ntrebau ai săi colegi,
Zăpăciți de cap şi blegi
Şi nesiguri pe picioare
(Evident, de la licoare),
Contemplând dezastrul care
Se-alesese de lucrare,
Când în faţa lor apare
Betonatul ucenic:
„Ce să fie? Nu-i nimic – “,
Zice șugubăț băiatul,
„A trecut acceleratul…“
Autor: Florin Bican
Titlu: Singur printre mârlani
Editura Art
An: 2016
ISBN: 978-606-710-391-5
