Florin Bican „singur printre mârlani” [fragment]

Între Ziua Națională și Anul Nou, editura ne propune un volum savuros semnat de .

O reeditare cu adăugiri a subcotatului „Cântice mârlănești”, carte trebuie citită cu Avertismentul din intro. Un volum care nu trebuie să lipsească din biblioteca pasională a culegătorului de pilde, aforisme, cugetări și reflecții versificate. Cartea este recomandată copiilor între 10 și 90 ani, conform autorului.

 


**

Colindă locală

 

Brăduleț, brăduț drăguț,

Ninge peste tine…

Să te cruț, să nu te cruț? …

Nu mă vede nime’!

Pădurarul s-a culcat,

Noaptea e târzie,

Se așterne peste sat

Abur de beție.

Porcul l-am sacrificat,

Caltaboșii-s gata,

Dacă n-am și-un brad ornat,

Mi se pune pata.

Vinul este în butoi,

Țuica în canistră, Vino, vin’ în cas’ la noi –

Vremea e sinistră:

Fenomene nefirești

Se anunță-n țară

– Vino-n cas’, să nu răcești

Dacă stai afară.

 

Vino, vin’ la adăpost,

Nu sta-n frig și-n zloată.

Tocmai am ieșit din post

Și-o s-o facem lată…

Am să-ți pun în vârf o stea,

Lumânări – o mie,

Și mă urinez pe ea

De ecologie.

……………………………………………………. singur printre …………………………………………………….

Betonăm frumos, solid

 

În pădurea de molid

Betonăm frumos, solid,

Să nu calce în noroi,

Când se plimbă câte doi,

Gospodari şi gospodine,

Încălţaţi în şlapi, botine.

Am adus în luminiș

Basculante cu pietriș,

Agregat cernut atent,

Şi ciment. Mult, mult ciment.

Betoniera e pe drum.

A sosit. Turnăm acum

Prima șarjă de beton.

Domnu’ inginer Anton,

Șefu’ de la antrepriză,

Umblă ca băgat în priză

Şi strigă la muncitori:

„Bă, să nu călcaţi pe flori,

Mama voastră de putori.

Şi să nu munciţi de formă,

Că eu vă plătesc la normă.“

Animat de-un mare zel,

Micul ucenic Dorel,

Care-nvață meserie,

Intră-n benă c-o mistrie,

Să amestece cu ea

Betonul ca o peltea.

L-au trimis ai săi colegi,

Mai în vârstă, mă-nțelegi,

Şi deci cu experiență

Să vadă de consistență

Şi de parametrii care

Dau betonului valoare.

Dorel e băiat cuminte:

Crănțăne betonu-n dinte

Şi le dă vesel de veste

Că betonul, care este,

E beton! Și corespunde

Normelor de orişiunde.

Iar ei toarnă peste tot

Stratul de beton de-un cot,

Ca să poată cetățeanul

Să intre şi cu Loganul.

Zi de vară până-n seară

Au turnat betonul, dară,

Când să plece-acas’, surpriză:

Betonul nu face priză.

Șefu’ de la antrepriză,

Când aude, intră-n criză.

Se apucă şi-i înjură

De face spume la gură

(Rezervând spaţiu mai mult

Obiectelor de cult),

Până când, să-şi vină-n fire,

Se opreşte să respire.

După ce respiră bine,

Inginerul îşi revine

Şi întreabă răspicat:

„Eu acu’ pe cine bat?“

Arătând către Dorel,

Toţi răspund în cor: „Pe el!“

Cu betonul în măsele, Dorel fuge.

Fugi, Dorele, Fiindcă domnu’ inginer

A pornit c-o falcă-n cer

Şi cu cealaltă la sol,

Şi-ar putea ieşi nasol.

Ar fugi, dar nu-i prea lesne

Cu betonul peste glezne…

„Stai, Dorele!“, îl îmbie

Inginerul. „Zi-mi şi mie,

Ce-ai făcut cu cel beton

De-i bleg ca un bulion?

Ce-ai făcut cu el în benă?

Povestește fără jenă.“

Dorel e băiat cuminte,

Ca’tă să-şi aducă-aminte:

„Dacă mă gândesc eu bine,

Cred c-am tras nește beşine,

C-aseară mâncai fasole…“

„Ca pe Ana lu’ Manole“,

Strig-atunci domnu’ Anton,

„Mi te voi zidi-n beton,

Că-l turnarăm, cetăţene,

Cu fonduri europene.

Da’ pe tin’ te doare-n spate,

Índicii de calitate

Nu contează pentru tine.

Zi aşa, trăseşi beşine?

Când mă-treabă europeanu’

Zi, Antoane, un’e-i banu’

Alocat pentru lucrare?

Mai pot eu răspunde, oare,

Colea-s banii dumneavoastră?

Situaţia-i albastră…

Şi vina-i numai a ta.

Deci te vom implementa

Pân’ la gât în agregat.“

Şi l-au şi implementat.

Acceptând a lor ofrandă,

S-a-ntărit ca la comandă

Suprafața de beton.

Domnu’ inginer Anton,

Bucuros nevoie-mare

De aşa realizare,

Îşi ia trupa şi îndată

Se-apucă s-o facă lată

Cu licoarea preferată.

Sub beton, bietul Dorel

Mai că se scăpa pe el,

Căci fasolea din ajun

Stătea ca ghiuleaua-n tun

La Dorel în intestin.

„Nu mai poci să mai mă țin“,

Se văita Dorel cu jale,

„Mă apasă peste foale

Cingătoarea de beton.“

Şi-a scăpat un flatulon

De-a crăpat betonu-n jur…

Dorel s-a săltat în tur,

Constatând cu bucurie

Că e liber… „Ce să fie?“

Se-ntrebau ai săi colegi,

Zăpăciți de cap şi blegi

Şi nesiguri pe picioare

(Evident, de la licoare),

Contemplând dezastrul care

Se-alesese de lucrare,

Când în faţa lor apare

Betonatul ucenic:

„Ce să fie? Nu-i nimic – “,

Zice șugubăț băiatul,

„A trecut acceleratul…“


 

Autor:

Titlu: Singur printre mârlani

Editura

An: 2016

ISBN: 978-606-710-391-5


 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.