Bobo Burlăcianu, despre muzică, proze și parodii în versuri

Trupa Fără Zahăr, o trupă născută și crescută din umor şi parodie, a apărut în 2001. Doi ani mai târziu a fost lansat primul album: „Episodu Unu: Amenințarea faitonului”. Pentru membrii fondatori ai trupei, Bobo şi Bobi, prieteni din liceu, scena s-a dovedit a fi locul ideal, în aplauzele a mii de fani. În 2005, Fără Zahăr a câştigat Discul de Aur pentru vânzările primului disc.

Bobo Burlacianu. Ada Milea

Bobo Burlăcianu, în concert, alături de Ada Milea (Foto: Tudor Vâșcan)

Când l-am întrebat cum şi-ar descrie traseul profesional, Bobo mi-a spus că a avut noroc, că l-a înzestrat Universul cu o fire blândă şi molatecă. „De aceea, bănuiesc, ca să nu mor în şanţ şi pentru a exista o compensaţie, mi-a dat un dram de talent şi un drum nu foarte greu. Mi-a scos în cale nişte oameni faini cu care s-au împletit frumos energiile”, mi-a explicat el. Deşi a absolvit Ecologie şi Protecţia Mediului la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi în 2002, pentru ca apoi să studieze Regie Film şi TV la Universitatea Hyperion din Capitală, promoţia 2011, nu a petrecut nicio zi din viaţă pe post de inginer de mediu sau regizor de film.

Ca o scurtă radiografie, prima piesă a formaţiei, Sandu, a fost o parodie la două piese Eminem, Stan şi My name is. Însă Bobi şi Bobo nu s-au oprit aici şi i-au mai parodiat lui Eminem vreo două cântece: Cleaning out my closet şi 3AM. Apoi, Neamul lui Peneş Curcanul are la bază poezia lui Vasile Alecsandri. “Am mai avut la un moment dat un cântec, Legenda Caprei, care era o poezie a copilăriei scrisă de Nicolae Neagu, Undeva într-o pădure. Acum lucrăm la un cântec despre calul lui Toma Alimoş”, mărturiseşte Bobo Burlăcianu.

El spune că întotdeauna le-a plăcut să insereze versuri celebre în cântecele lor, de pildă: „de treci codrii de aramă de departe vezi arzând / fosta cas-a lu bunicu şi pe el l-auzi urlând”. „Parodierea poeziilor era una din distracţiile principale în şcoală, după aceea de a desena bărbi şi ochelari portretelor din manuale”, îşi aminteşte Bobo.

Bobo Burlăcianu citeşte preponderent proză. În ceea ce priveşte poezia, preferă versul care rimează, pentru muzicalitate, motiv pentru care mărturiseşte că nu prea se împacă cu poezia contemporană, cu vers alb. „Dacă am citit poezie, a fost aproape în totalitate românească. Poezie străină n-am apucat să citesc. Proză, în schimb, da, şi românească şi străină. Sunt scriitori foarte buni la noi în ţară. În plus, lucrez destul de mult în teatre, aşa că mai apuc să citesc şi dramaturgie uneori”, explică el. În ceea ce priveşte scriitorii săi preferaţi, îi menţionează pe Marquez şi Cehov.

Atunci când povesteşte despre cărţile pe care nu le-a putut lăsa din mână şi le-a citit pe nemestecate, aminteşte nume precum Moromeţii, Magicianul lui John Fowles şi Colecţionarul, pe care a citit-o în siajul Magicianului, Parfumul de Patrick Suskind, Crimă şi pedeapsă a lui Dostoievski, Nostalgia lui Mircea Cărtărescu, De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi și Aleea Soarelui de Thomas Brussig. De curând Bobo Burlăcianu a citit Despre ce vorbim când vorbim despre iubire, de Raymond Carver şi recunoaşte că încă îl mai bântuie câteva scene viscerale din volum, iar ultima revelaţie a fost Florin Lăzărescu. „Până acum i-am citit trei cărți, e absolut genial. A, şi ca să nu neglijez copilăria, am fost foarte impresionat de Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, de Selma Lagerlof”, explică tânărul. „Dintre poeți, îmi place foarte mult Coșbuc. Are o muzicalitate a strofei pe care n-am întâlnit-o nicăieri în altă parte. Apoi, îmi place enorm Iv cel naiv şi îmi plac foarte mult Emil Brumaru şi Sorin Poclitaru”, mai spune el.

Despre piața muzicală, artistul spune că este una nesănătoasă, pentru că e monopolizată de două-trei genuri muzicale şi atât. „Celelalte genuri nu prea au reprezentare media. Nu există un post de radio la nivel naţional pentru muzica indie, de pildă. N-avem emisiuni TV serioase în care să mergi să promovezi o piesă nouă, dacă e mai nişată. Radiourile aleg o mânuţă de piese pe care le repetă la nesfârşit pe parcursul unei zile, şi nu reuşesc să înţeleg care sunt criteriile de selecţie. E o piaţă îngustă”, explică Bobo Burlăcianu.

Credit photo cover: www.octavianbalea.com

Sursa foto articol, aici Tudor Vâșcan

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Studiază filosofia, scrie poezie, este efervescentă și o cititoare împătimită. A fost premiată la Concursul IDC în 2011 este și activistă culturală. A debutat cu poezie la Ed. Grinta în volumul „Toamna asta citim Kafka” (2012). Face jurnalism economic și cultural. Nu-i plac mușchii și lichelele.

Număr articole publicate : 89