John Fowles – Jurnale

fowles1John Fowles este printre scriitorii care mă fascinează prin siguranţa pe care o simţi în stilul lor. Au fost câţiva ani în care scrisul lui m-a urmărit, ani pe care i-am numit „perioada Fowles”, cu toate că nu mi-au plăcut toate romanele lui. În perioada aceea s-a întâmplat să dau peste Jurnalele lui în engleză şi să le citesc, iar acum le-am recitit în română. La fel ca atunci, am rămas cu o senzaţie de nedumerire, cu impresia că au existat două persoane John Fowles, două fiinţe complet opuse… De ce? Pentru că Jurnalele ne arată un Fowles plin de îndoieli, de angoase, nesigur, iar eu nu mi-aş fi închipuit niciodată că un astfel de om poate să scrie atât de sigur, atât de precis, să aibă o frază atât de bine construită, fără nicio breşă. De fapt, perfecţiunea pe care o vedeam în scrisul lui era rezultatul unor eforturi foarte mari, al unei strădanii pe care n-aş fi ghicit-o…

Însemnările lui Fowles sunt de o sinceritate surprinzătoare, iar pentru unii pot fi de-a dreptul şocante, pe alocuri. Chiar neaşteptată această deschidere a lui în Jurnale, având în vedere, cum spuneam, diversele lui nesiguranţe şi fobii. Are inclusiv izbucniri antisemite şi homofobe, la care nu a vrut să renunţe atunci când, înainte de publicare, a fost sfătuit să le scoată din texte. Argumentul a fost faptul că îşi doreşte ca Jurnalele să reflecte cât mai exact gândurile şi trăirile lui, astfel că şi-a asumat reacţiile negative care ar fi putut urma.

Prima parte a Jurnalelor acoperă perioada 1949-1965 şi începe cu ultimul an petrecut ca student la Oxford, după care vorbeşte despre anul petrecut la o universitate din Franţa, iar apoi despre experienţa ca profesor la o şcoală de pe insula grecească Spetsai, care avea să-i servească drept sursă de inspiraţie pentru romanul Magicianul. Are o aventură cu o femeie căsătorită, care mai târziu îi va deveni soţie. Urmează întoarcerea în Anglia şi strădania de a atinge succesul literar, toate detaliate şi, cum spuneam, notate cu o sinceritate brută.

Partea a doua cuprinde însemnările din perioada 1965-1990 şi a fost cea mai criticată, pentru că aici apar acele ieşiri antisemite deloc cenzurate şi unele reacţii neplăcute la adresa unor prieteni sau cunoscuţi. Tot aici vedem din ce în ce mai clar un Fowles nu tocmai sociabil şi chinuit de depresii şi de boli. Nici măcar alături de soţia lui nu se simte împlinit. De altfel, sunt foarte puţine momentele când gândeşte sau spune ceva frumos sau pozitiv despre ea. În schimb, îşi găseşte liniştea în mijlocul naturii, fiind pasionat de floră, de faună, de grădinărit. Singurătatea din natură şi singurătatea din preajma cărţilor sunt cele care îi conferă o stare de bine.

Pentru a doua oară, în final, am simţit un oarecare regret că i-am citit Jurnalele, parcă aş fi preferat să rămân cu imaginea pe care i-am construit-o eu în urma lecturilor. Dar o să-mi treacă, după ce senzaţiile se vor decanta, şi chiar cred că voi reciti Magicianul. Sau Daniel Martin.
Autor: John Fowles
Editura: Polirom
Traducător: Radu Pavel Gheo
Anul apariţiei: 2014
Număr de pagini: 736
Preţ: 49,95 lei
ISBN: 978-973-46-4085-0

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.