Semne Bune la Forbes Heroes 2015

Subtitlu: SemneBune la Forbes as in semne (foarte bune) de la invitații Forbes.

M-am gândit să vă povestesc cum a fost sâmbătă, pe 16 mai, la ArCub, dar nu pentru că sunt o mare fană a evenimentelor de gen, poveștile de succes rar mă impresionează, nu sunt adepta nici unui fel de tentativă de self-help, a rețetelor de tipul „cum să”, în care oricine, oricând se trezește că are know-how, pentru că a făcut ceva semnificativ sau important sau cum vreți voi o dată în viață, pentru că a muncit mult sau doar a avut noroc. Și, ca să filosofez până la capăt, viața nu funcționează după rețete, succesul nu-i chiar o chestie așa abstractă, plus că e o experiență totalmente subiectivă, iar fiecare dintre noi percepe lucruri total diferite ca fiind realizări de excepție sau, dimpotrivă, eșecuri fatale. Fiecare cu dramele lui, deci.

Deși nu am nici cea mai mică intenție să fac o trecere în revistă a evenimentului, pentru că ar fi de-a dreptul ipocrit să spun că mi-a plăcut tot, că nu m-am plictisit deloc, că speakerii sunt toți fenomenali – la drept vorbind, nici nu ar fi atât de greu s-o fac, însă nu ăsta e scopul meu azi – cred că ar fi ideal să știți cine au fost invitații pe care i-am ascultat eu: Ion Caramitru – Directorul Teatrului Național București, Dragoș și Bogdan Boeru – Fondatorii TNT Brothers, Dana Deac –  Președintele Fundației Orange, Liria Themo – Speaker, Răzvan Stoica – Cel mai bun tânăr violonist din lume, Vlad Ivanov – Actor de film și teatru, Adrian Hădean – Bucătar, Blogger, Șerban Alexandrescu – Cofondator, Director de creație, Headvertising, Alexandru Solomon – Regizor, – Realizatorul emisiunilor „Dă-te la o carte” și „Pastila de limbă”.

Forbes-Heroes_2015_17A52F7

(c) Forbes România

Nu, n-o să-i iau pe rând. Fiecare dintre ei a avut ceva de spus, ceva care să inspire pe altcineva, au povești de viață minunate (sau mai puțin minunate, dar cu final fericit), au succes în carieră (captain obvious, eram la un eveniment Forbes) și chiar sunt personalități deosebite, însă o parte dintre ei au fost acolo pe bune și au făcut fix acel lucru care pe mine m-a determinat, în timp ce vorbeau, să mă apuc de scris un pe Semne Bune (primul!).

Un lucru definitoriu pe care l-au avut în comun a fost că s-au oprit din a spune „ce am făcut eu”. Eu, eu și iar eu, chiar la un eveniment la care ești invitat fix pentru așa ceva are o ușoară tendință de a plictisi, ziceți și voi dacă nu e așa. Nu. Acești oameni au abordat lucrurile dintr-o altă perspectivă și e de-a dreptul uimitor cum singularul transformat în plural – de la eu la noi – face neuronii să transmită brusc mai multe impulsuri și să ți se lumineze – la propriu – creierul.

Trecerea de la „bani” la „societate”, de la „vânzări” la „cultură” etc. fără ca ele să se excludă reciproc, un brief legat de primii ani de după ’89, realist și fără menajamente, de ce familia, „stâlpul societății” nu mai e ce-a fost, dar hai să-i dăm o perspectivă modernă, sunt doar câteva dintre temele care pe mine m-au făcut să mă bucur într-un mod fenomenal, pentru că zilnic îmi pierd speranța în omenire. Ieri am recâștigat o mică parte. Oamenii ăștia există și sunt la îndemâna noastră, ei sunt mai mulți decât credem, deși în marea de ignoranță par atât de puțini. Acum hai s-o luăm de la capăt.

Avem pe scenă un , grațios ca de obicei, cu un discurs cald și răsunător. Aruncă pe ici pe colo un Nick Hornby, cu obsesiile pentru topuri – top 5 cele mai bune despărțiri, top 5 cele mai bune concedieri, top 5 cele mai bune întâlniri (sau top 5 cărți de citit luna asta de la Cartepedia, da, mi-a picat numai bine, recunosc) și sare peste de ce e bine să citești plus clișeul „cărțile schimbă oameni”. Publicul, numai ochi și urechi.

„Un scriitor nu cred că poate schimba nici viața, nici societatea. O carte poate să îl schimbe fundamental doar pe acela care a scris-o.”

Desigur că metaforele nu pot lipsi tocmai la un om al literelor, așa că ne-a încurajat să privim literatura din alt unghi, spunând că un scriitor este ca o agenție de turism; fiecare carte poate fi o destinație mai mult sau mai puțin exotică și avem șansa să călătorim foarte mult, totul e să ne dorim să facem asta. Trecem de la carte la experiențe și împărtășirea lor, la capacitatea fiecăruia de a alege și la recomandarea elegantă de a reanaliza etichetele și prejudecățile. Și pentru că începuse să fie o temă cu greutate – schimbarea.

„Elita înseamnă cel mai bun brutar, pantofar, vopsitor, elitele astea vor da împreună un ritm de progres. Nu înseamnă că elita este un om care citește Platon și anume doar în greacă. Nu. Cred că fiecare dintre dumneavoastră schimbă lucrurile fără o rețetă.”

Cultură  ✓

Da, e un eveniment de , știu, dar hai să aruncăm un ochi și asupra familiei moderne. Liria Themo dă un search pe google și găsește principalele probleme pe care femeile le au cu bărbații și invers. Apoi își dă seama că se regăsește într-o parte din ele, dar are suficientă motivație încât să caute o soluție la ele și să nu se apuce doar de scris un blog pe care să se plângă.

„Eram de acord că familia este foarte importantă, este fundația societății, ceea ce facem noi în societate se vede și ceea ce vor face copiii noștri se va vedea. Și astfel, nu este normal să îi dăm atenție adecvată și să-i facem loc? Fiindcă oricum întotdeauna o poți neglija și nu mai ești eficient cu ea, apoi te trezești că ești o statistică la INS unde pentru două căsnicii declarate una este divorț.”

You go, girl! Nu, nu sunt feministă și nici ea nu mi-a dat impresia aceasta. De ce? Pentru că a renunțat la ambiția de a avea o carieră care s-o definească și a ales ca rolul vieții ei să fie cel de mamă. Ah, nu, nu ne întoarcem în anii ’60, nu vă alarmați. Ba chiar ne mutăm atenția dinspre aruncarea vinei asupra bărbaților și a așteptărilor lor irealiste de la femei, ne uităm în oglindă, analizăm și vedem cine suntem și ce ne dorim. Apoi facem alegerea în cunoștință de cauză, doamnelor. Fuga după carieră și job-uri în top management, permanenta luptă cu bărbații, nedepășind complexele de inferioritate (sau penis envy), în loc să ne bucurăm de alegerile noastre, oricare ar fi acestea, și să fim cât mai eficiente – nu duce decât la frustrări.

Ideea era să vă spun că, împreună cu soțul ei, a creat o altă variantă a familiei tradiționale și anume FAB – Family as , care se bazează pe împărțirea în mod egal a sarcinilor, o mai bună comunicare între parteneri, planuri pe termen lung, activități împreună și separat, nevoile copiilor ș.a.m.d. Da, atât de mult management! Ăsta a fost și primul meu gând. Totul atât de planificat, unde mai e spontaneitatea?! Dar apoi m-am gândit că atunci când duci o viață care cu greu îți mai aparține (nu spun că e ceva sănătos ori ba, dar din nou, vorbim despre alegerile fiecăruia), cel mai bine e s-o segmentezi și să te organizezi. Nu e cazul să te ții de ore fixe, dar niciodată nu strică un set de reguli după care să te ghidezi. Ca să închei capitolul familie, mulțumesc Liria că ai ieșit din noul val de femei care „s-au săturat să facă totul”, dar nu fac nimic să schimbe asta, și că ne-ai arătat cât de multe satisfacții poți să obții și din a-ți dori altceva de la viață.

Familie ✓

serban alexandrescu, forbes heroes 2015

Și, uite așa, ajungem la final, nu la finalul evenimentului, ci la domolirea impulsului meu de grafoman și vă spun de ce advertising people sunt așa de mișto. În primul rând, pentru că nu se feresc să spună chestii. În al doilea rând, pentru că au o lejeritate în exprimare, un mod relaxat de a privi lucrurile – nu de alta, dar e meseria lor să te convingă, sunt siguri că o vor face și o mai fac și al naibii de bine. Avem în fața noastră un Șerban Alexandrescu energic, volatil, știți voi stilul ăla de om care e el însuși prins de ceea ce spune, dar nu din aroganță, ci pentru că el chiar nu vorbește decât dacă are ceva de spus.

„Suntem responsabili pentru că noi am desființat valoarea. Businessul a început să dea un pic din picioruș acum 20 de ani. Noi am vrut să stăm aici, să schimbăm, să facem, să dregem, cred că am ratat enorm ocazia asta. Noi voiam să ne facem toate damblalele noastre, dar au fost două decenii în care oamenii și-au văzut foarte tare de banii făcuți, de mașinile cumpărate. Suntem parte a unde am ajuns și e interesant de ce am ajuns. Noi am finanțat totul, desființând valorea.”

Și vai! Avea atât de multe de spus și atât de multe idei încât abia reușea să termine un cuvânt, când un altul, perfect în acord cu celălalt îi lua locul, drept pentru care nici n-am apucat să-mi mai notez lucruri. Iată un om care înțelege că nu e suficient să vii cu sloganuri, care pricepe că oamenii sunt inteligenți și nu se ferește de subtilități și ironii, care privește lumea obiectiv (a nu se citi radical) și, mai ales, nu se ferește de adevăr. Plăcut ori neplăcut.

Bun, invitat la un eveniment Forbes – evident că asta nu înseamnă că trebuie să vorbești doar despre afaceri. Așa că, bang! proiecte culturale, boom! societate aruncătoare de vină exclusiv asupra clasei politice, zdrang! să investim în oameni inteligenți, ale căror idei chiar pot să ducă la schimbare și alooo! tu când ai făcut ultima dată un gest, cât de mic, prin care să simți că ai contribuit la acea schimbare, oricare ar fi ea, pe care ți-o dorești? Apropo, nu e suficient să-ți faci calculele pe patul de moarte; mai puțin, dar periodic – de mai mare efect.

„O societate sănătoasă se creează prin acțiunea noastră zilnică, promovând valori nu doar când e confortabi și asumându-ți mici riscuri și – sacrificii – financiare.”

Și, ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult, a fost atragerea atenției asupra faptului că prezentul constă într-o serie de plângeri în legătură cu lucruri pe care am avut șansa să le facem în trecut, dar nu le-am făcut. Și, mai grav, în loc să gândim soluții, așteptăm… ce? Inspirația divină? Nu, noi nu facem politică, nu ne implicăm în dezvoltarea generațiilor tinere, dar ne simțim safe în Nepal (disclaimer, Șerban Alexandrescu n-a pomenit despre asta, dar eu nu m-am putut abține). Plus, un wake-up call adresat corporațiilor, că tot eram la un eveniment specific, legat de implicarea lor în social, în cultură, în promovarea unor lucruri cu adevărat importante care pe termen lung au ca efect îmbunătățirea imaginii societății noastre, dar și a imaginii proprii.

„Această brumă de mândrie locală îți poate da impulsul de a fi haiduc în corporația ta.”

Cadrul socio-politic ✓

Sper că și numai dacă aș încerca să închei cu „fii schimbarea pe care o dorești în lume”, mi-ați sări în cap și mi-ați spune: chiar nu ai înțeles nimic din tot ce au spus oamenii ăștia? Pe Osho &co. îi citim suficient în newsfeed. Și vă dau dreptate. Dar vreau să zic doar atât – e mișto să asculți oameni cu care rezonezi, e fain să recapeți încrederea că, pe lângă concepția evident eronată de „elită care stă undeva în turnul ei de fildeș și joacă șah” (Șerban Alexandrescu) și discuțiile despre ce/cum/cine fură în țara asta și cum ProTv-ul a decăzut, dar Antena3 e și mai și, există oameni care gândesc.

Merci!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Isabela
Editor SB

Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.

Număr articole publicate : 40