Editura Rafet a scos recent în tipar al patrulea volum de poezie semnat de Igor Ursenco, fixînd o nouă direcție lirică personală menită să reînnoiască periodic analogia, convenenthia, sympatheia, emulatio și signatura din hermeneutica sacră a culturii. Din cele 1624 de manuscrise participante la concursul Festivalului Internaţional de Creaţie „Titel Constantinescu” (Rîmnicu Sărat, ediţia VIII, 2015), placheta „poɘtic incorəct” a cîştigat „Marele Premiu”.
Igor Ursenco (9 februarie 1971), poet, prozator, culturolog, jurnalist de opinie și traducător poliglot, descendent pe linie maternă din dinastia nord-basarabeană a cărturarului Marcu Văluță, director al publicației interbelice „Cuget moldovenesc” (1932-1944). Este afiliat la:
▪ Centrul P.E.N. România,
▪ Uniunea Scriitorilor din România,
▪ Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova,
▪ Liceo Poetico de Benidorm (Alicante, Spania).
Pînă acum a semnat alte 10 titluri de carte în varii genuri literare, printre care „Kaïros Moldav” (2012), „Monstrul Spaghetelor Zburătoare” (2012), „S.T.E.P.” (2011), „EgoBesTiaR” (2011), „Teo-e-retikon (2009) și „Lωgωs”, tatăl meu : mama mea „Iμagω” (1997).
A mai obținut alte nominalizări și premii literare (naționale, regionale și locale) pentru proză, poezie și eseu.
42 +
Pentru Maria Fodoca, călugăriță mireană
’’’ vîrsta stoică la care statisticile te plasează ca bărbat
în categoria notorie
a celor mai mari rate creditate
la bancă și de sinucideri; iar ca femeie
îți pune la dispoziție toată rezerva de dragoste
pentru primul amant, cheltuită
fără remușcări ca pe ultimul tău prunc
ce nu se va naște. Vîrsta tocmai bună să testezi
cum gradația 240 din fața volanului face
adevărate minuni la stîrpit vitezomanii
romantici. Vîrsta corectă să mergi
în parcurile de joacă pentru a te convinge personal
că sirenele cu solzii uscați sunt plantate
corect în gropile cu nisip, lîngă lopățelele
și găletușele uitate de copiii maturizați
subit. Vîrsta utilă să te uiți mai atent
în farfurie pentru a-ți descoperi
prietenii supraviețuitori în celelalte regnuri
și să numeri exact firele cărunte
care țin locul la tot atîtea
joburi ce te puteau face odinioară putred
de bogat. Vîrsta perfectă să te lași
hăituit pînă la capăt
de anxietate precum Messia
în biografia sa terestră nescrisă. Vîrsta
obligatorie de a pune cuvintele să se umfle
boabe pentru generația
în lapte. Cea mai nimerită vîrstă să urci
pe eșafodul cu vrăjitoarele condamnate să fie
arse în public și tot acolo să te interesezi
cu amabilitate cine e ultima persoană la coada
generală pentru a fi contactată de o formă
de viață mai îngăduitoare
cu restul gîndurilor geniale pe care vei îndrăzni
vreodată să le tratezi ca pe niște moaște
sfinte expuse lasciv în vitrina Episcopiei Bizanțului