Mierla neagră

Radu Anghel e un tip pe care, probabil, l-aș evita într-un cerc de prieteni. Cu toate astea, e un nume care mă va atrage în librării. , apărută la Cartea Românească în acest an, e un roman care nu va scăpa din mâinile niciunui cititor fără cel puțin o citire și două-trei răsfoiri.

mierla-neagraAnghel e un „greieraș” dintr-un liceu de muzică, cu tot ce înseamnă o astfel de viață: internat, mâncare proastă, colegi și prieteni, profesori neplăcuți, program, visuri. În jurul lui mor doi colegi, în momente diferite dar, ar părea, cu legătură. Pentru una dintre dispariții este condamnat, iar pentru cealaltă se va învinovăți singur toată viața. Deasupra dezastrului, tovarășul Prada alege deznodământul sau, oricum, așa crede adolescentul.

Tehnic, romanul e împărțit în trei părți. Emoțional, aș zice că sunt, de fapt, două lumi complet diferite, din punct de vedere al atmosferei și al culorilor pe care naratorul le pulverizează peste vorbe. Întâi, viața de liceu, cu nebuniile ei cuminți și cu trăgaciul unei maturizări bruște, în închisoare. Apoi, viața nouă, cu preocupări aromate, câțiva prieteni vechi, remușcări nedomolite, iubiri și răzbunări. Ambele sunt povestite de-o voce care vede înapoi și care, oricât ar încerca, pare ușor plată, fără îmbujorări și tresăriri, o prezență care adaugă gândirii inocente comentarii pe care nu le-ar fi putut provoca decât un om matur (cel puțin când vine vorba de traiul perioadei comuniste).

O muzică de-o învăluită senzualitate. De-o discretă singurătate. Povestește, cu pasiune mocnită, izbucnind ici-colo pentru a se retrage, imediat, cerându-și parcă scuze pentru îndrăzneala unor momente accentuat dramatice.
Iubiri nemărturisite. Iubiri neîmplinite. Iubiri pierdute.
Nostalgie și melancolie. Singurătate în doi.
Bluesul este dansul solitarului. Al celui părăsit și al celui care părăsește. Cântul celui rămas, singur, între patru pereți.

radu-tuculescuDacă prima parte este a descoperirii (de mistic, prietenie, feminitate, minciună), celelalte două sunt ale aromelor. Anghel renaște ca bucătar și, încet, ca întreprinzător. Ura față de tovarășul Prada i-a rămas din liceu, astfel că îl consideră responsabil de moartea lui Ponco și de condamnarea lui. Fără ca timpul să poată estompa sau șterge, Anghel cel matur ia o serie de decizii cu scopul de a-l ademeni și distruge pe Prada, de parcă în corpul unui adult stă ascuns tot sufletul lui copil, apărat de viața din închisoare și dezamăgirile din dragoste.

Din experiența mea, romanul ăsta are aromă interbelică. Pentru personajele feminine, frumoase, ciudate și materne, ca o recâștigare a protecției pierdute în liceu. Pentru muzică și pentru Radu Orbul, un om care înțelege nuanțe pierdute de ceilalți și care, în ochii protagonistului, e un a-toate-știutor, un mentor. Pentru corbul Dodo, martorul întâmplărilor din liceu, care reapare, simbolic, la finalul cărții, ca un fel de-a închide într-un cerc povestea.

e o antologie de trăiri. Se pot citi în ea și copilăroșii, și pedepsiții, și cei nevinovați, dar și cei care-și asumă drame. E o carte pentru romantici și pentru furtunoși, pentru oameni care știu să aibă răbdare și pentru zăpăciții vremurilor noi. Redă amintiri pentru generații de dinainte de `89, fără să piardă prezentul și freamătul marilor orașe, pierdute în singurătăți. pictează pagini aromate discret, peste care trebuie să zăbovești din când în când pentru a le simți toate accentele.

Titlu: Mierla neagră
Autor: Radu Țuculescu
Editură: Cartea Românească
Apariție: 2015
ISBN: 978-973-23-3105-7
Preț orientativ: 30 lei

Sursă foto: 1, 2.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.