Matilda și marile speranțe ale unei cititoare

Matilda.jpgDacă nu v-ați familiarizat deja cu – autor britanic ale cărui cărți pentru copii sunt în special ecranizate (vezi de pildă recenzia la MUP aici), e momentul să o faceți, cu oricare dintre cărție sale întrucât scriitura lui este unitară în toate cărțile sale și se poate imediat identifica prin jocuri de cuvinte năstrușnice, limbaje inventate, personaje insolite și mai ales referințe livrești uneori subtil camuflate în anagrame.

Matilda este o carte-răspuns la adresa vieții compozitorului Mozart care compunea încă de la vârsta de cinci ani. este o variațiune pe aceeași temă în sensul că începe să citească încă de la vârsta de trei ani pe cont propriu, ajungând să depășească un număr considerabil de cărți până va ajunge în clasa I. Lista de cărți citite cuprinde cărți victoriene, de la (se pare un autor pe care-l invocă des în cărțile sale), Jane Austen, Thomas Hardy, Charlotte Bronte până la autori americani moderni ca Hemingway, Faulkner sau H.G. Wells.

De atunci, nu mai venea la bibliotecă decât o dată pe săptămână, pentru a restitui cărțile împrumutate și a lua cu împrumut altele noi. Dormitorul ei de-acasă deveni cameră de lectură și-și petrecea cele mai multe după-amieze cufundată în cărți, adesea cu o cană de ciocolată caldă lângă ea.[…]Era foarte plăcut să-și ia băutura fierbinte în cameră și s-o aibă la îndemână atunci când citea în liniște, în casa pustie.(p 21)

 Desigur că ne putem întreba în ce măsură un copil de vârsta Matildei poate extrage semnificații reale din astfel de cărți serioase, întrucât pare neverosimil ca ea să citească astfel de cărți. Miza lui Dahl e probabil și aceea de a recomanda lecturi viitoare, presupunând că un cititor țintă este unul puber.

Mai mult, cartea este o distopie pentru copii, întrucât valorile din această lume sunt răsturnate. Părinții sunt lipsiți de moralitate, nu tocmai inteligenți, sterili din punct de vedere creativ, autoritari și nedrepți cu Matilda, directoarea școlii se poartă într-un mod tiranic cu elevii școlii (amintește de giganții nesuferiți din MUP), îi bate, îi jignește, poate într-un mod cam exagerat. Lumea adulților nu promovează în general nimic și e plină de violență și nedreptate, în vreme ce Matilda dovedește mereu inteligență, tact și curaj în fața dificultăților pe care le întâmpină (este imposibil ca un copil care citește o astfel de carte să nu fie atras de astfel de idei și să empatizeze cu ideea că lumea adultă este uneori sâcâitoare și plictisitoare, în fond).

Totuși, mai sunt și adulți care o simpatizează pe Matilda, cum este bibliotecara de la care împrumută cărți „serioase” și învățătoarea Honey, de altfel prima care descoperă talentele nu doar literare ale Matildei, dar și cele științifice și chiar magice – iar aici este punctul în care cartea are și elemente fantastice. Matilda este genul de fetiță pe care o simpatizezi imediat, pentru că nu este îngâmfată prin cunoștințele pe care le-a dobândit atât de repede. Dimpotrivă, uneori este foarte ghidușă și inventivă, încearcă să-i ofere lecții tatălui ei – un om avar care comite infracțiuni, dar uneori îl și ajută, acesta din urmă neacordându-i niciodată atenție.

Matilda.jpg

Pe lângă episodul cu Mozart care l-a inspirat pe Roald Dahl în scrierea acestei cărți, se pare că mai există și motive de natură biografică, astfel că diferite episoade din carte (cum este episodul de la școală în care Matilda este întrebată dacă poate face un limerck, i.e. poezie cu formă fixă amuzantă și adeseori absurdă) sunt inspirate din viața lui de elev în care compunea poezioare amuzante cu scopul de a se răzbuna pe colegii care-l agasau.

Titlu: MatildaRoald.jpg

Autor: Roald Dahl

Editura: Arthur/

An apariție: 2014

Traducere din engleză și note de Christina Anghelina

Ilustrații de Quentin Blake

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Elena Donea

Elena Donea
A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.