#maiaproapedeolumenormala

Gri. Cu praf. Sau mult praf peste prea mult gri. Spaţii cu potenţial, dar lăsate de izbelişte, un centru vechi dezolant şi Mc-ul de la Unirii. Cam ăsta era peisajul care putea să “impresioneze” un turist aterizat în Bucureşti, acum câţiva ani. La pachet cu monstruozitatea de Casă a poporului, care a devenit, până la urmă, un brand naţional. E doar o chestiune de timp până ce autorităţile noastre se vor “resemna”, iar acest lucru va fi recunoscut oficial.

Ateneul Român

Astăzi, însă… Nu ştiu dacă este “de vină” primăvara, dar Bucureştiul arată al naibii de bine! Pe-o astfel de vreme, nu pot să las romantismul acasă, aşa că vreau să afirm cu toată convingerea că, dacă aş fi avut suficientă tragere de inimă, weekend-ul ăsta m-aş fi îndrăgostit pe loc, la Ateneu, între două lalele şi o pistă pentru biciclete!

Aţi privit vreodată fericirea din ochii copiilor care încearcă, pe rând, toate jucăriile din parcurile de distracţii? I-aţi văzut cum experimentează sentimentul acela de gol în stomac, provocat de o bucurie fără margini? Ei bine, asta am trăit eu duminică, în premieră, plimbându-mă pe străduţele Capitalei, printre clădirile din centru.

Strada Şipotul Fântânilor

Am coborât din autobuz la Sfantul Gheorghe. Am traversat Pasajul Latin şi am luat-o în sus, spre Şuţu, am făcut stânga înaintea lui, am mers pe lângă biserica rusească, am trecut de BNR, am traversat Calea Victoriei şi m-am oprit la Origo. Singura terasă la care am mai găsit câteva locuri libere. M-am aşezat la masa prieteniei de la superterasa urbană, am băut o cafea excelentă şi-am admirat oamenii. De-ai noştri, dar şi turişti străini, ori expaţi, erau cu toţii antrenaţi într-un du-te, vino cum vedem pe-afară. Şi mi-a plăcut. Şi apoi am luat-o-n sus, la pas, pe lângă Casa Armatei, iar dinspre Control veneau hipsteri. Calea Victoriei arăta bine, cu multe biciclete, puţin cam incomode, atât pentru şoferi, cât mai ales pentru pietoni. Dar binevenite şi prietenoase cu mediul. Multe dintre ele staţionaseră în părculeţul de la Biserica Kretzulescu.

Am lăsat “ţepuşa” pe dreapta, am scanat din mers afişele de pe gardul MNAR şi m-am oprit la Ateneu. Pe treptele căruia doi tineri proaspăt căsătoriţi zâmbeau obosiţi către camera care le imortaliza fericirea. Am imortalizat-o şi eu pe a mea în câteva poze cu lalele, băncuţe şi verde crud. Şi . Il Calcio, Buongiorno şi mai sus Chocolat, La Mama şi cele de pe Mendeleev, toate pline ochi! Iar de la terasa Monteoru şi până în Griviţei, la J’ai Bistrot, nu aveai loc să arunci un ac pe trotuar. Au fost şi culori “false”: cele de la Color Run, iar seara, becurile de la Festivalul luminii.
Festivalul luminii

Ştiu, ştiu, o să spuneţi că am avut o zi bună, sau că nu am menţionat nimic de preţuri. Dar lăsăm economia pentru un alt editorial mai de „scandal”, într-o zi cu ploaie. Căci de-aş continua aşa, m-aş răsfăţa prea mult în rânduri, ca într-o compunere cu multe epitete şi metafore. Aşa că mă bucur de ce văd şi păstrez în suflet un Bucureşti în continuă transformare, mai aproape de o lume normală. Cu #hastag, că se poartă!

sursa foto 3: aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18