Lumea de orez simbolizează dorința de avere, care se poate materializa în pământ, în aur sau în orez. Cartea, apărută anul acesta în Raftul Denisei de la Humanitas Fiction, prezintă, prin ochii lui Su Tong, destinul unui om măcinat de sărăcie.
Cinci-Dragoni fuge din Satul cu Nuci atunci când acesta este distrus de o inundație și ajunge într-un oraș de provincie, mort de foame și deznădăjduit. Trece de-o probă inițiatică pusă la cale de Frăție și ajunge la prăvălia de orez a familiei Feng, care-l ia ca ajutor, dându-i în schimb mâncare și un acoperiș deasupra capului. De-a lungul vieții lui, Cinci-Dragoni ajunge amantul uneia dintre fetele domnului Feng, apoi soțul celeilalte, are copii și e aproape de a fi bunic; se asociază cu Frăția care i-a făcut primul rău și duce o viață deocheată până când, bătrân, se îmbolnăvește de ceea ce pare un blestem, fiind de fapt o boală de piele.
I se părea că orezul este cel mai adormitor lucru de pe lumea asta, că te poți sprijini pe el mai bine decât pe un trup de femeie și că e mai aproape de tot ce e adevărat pe lumea asta.
Romanul e scris ca într-un cerc. Prima scenă surprinde protagonistul plecând din Satul cu Nuci, iar ultima secvență îl poartă înapoi acasă, tot în tren. Între ele, o mulțime de răni și supărări, cuvinte urâte și înjosiri, accidente și crime. Cinci-Dragoni e mânat toată viața de dorința de a avea orez, ca singura avere pe care o recunoaște. Își pune dinți de aur (ca lumea să se uite la el „ca la un om”) și-și cumpără pământ în satul natal, dar alinarea lui e mereu în depozitul de orez. Toate călătoriile pe care le face sunt probe și orice întâmplare e privită cu răutate și scepticism, cu o detașare care uneori îi sperie pe cei din jur. O brățară de jadeit prevestește, de fiecare dată când apare, o nenorocire și cei care o poartă sfârșesc de mâna altcuiva, printr-un joc ciudat al sorții.
Acum îți citesc dușmănia în ochi, e bine. Cândva am fost și eu mai josnic decât tine. Și pe ce m-am bazat eu ca să ajung ca acum? Pe dușmănie, pe aia m-am bazat. Aia e cea mai bună avere de-o avem. Poți uita de mamă și de tată, dar de dușmănie nu trebuie să uiți.
Personajele masculine sunt prezentate ca bărbați orgolioși, brutali și vulgari, pe când femeile sunt percepute ca sensibile, schimbătoare, plângăcioase și, după vorba lor, ușuratice. Bătrânul Feng adună în el toate energiile, prezența lui, blândă inițial și răzbunătoare spre final, fiind un simbol al unei punți: salvarea tânărului din Satul cu Nuci, legătura între el și fetele de la prăvălie, răscumpărarea binelui făcut. Cinci-Dragoni are în el o ură inexplicabilă față de tot și toate și un dezgust aruncat adesea asupra soției și copiilor. Se folosește de imaginea de „outsider” întâi pentru a cuceri, apoi pentru a-și impune autoritate supra tuturor; comportamentul lui ciudat îi încurcă pe oameni și-i face incapabili de a reacționa.
Aș putea asocia ușor cartea asta cu romanul Ion de Liviu Rebreanu, unde personajul principal este condus de glasul pământului spre gesturi necugetate. Totuși, Lumea de orez e o carte mult mai rea – scrisă într-un mod spectaculos, dar apăsătoare, violentă, vulgară, o lume în care oamenii sunt doar niște trupuri de care te folosești pentru a-ți atinge scopul. Viața le e „sortită” și nu pot face nimic să o schimbe, dar preferă să blesteme și să arunce vina pe ceilalți. E un roman care surprinde toate relele pe care oamenii le gândesc despre ceilalți, toate dorințele perverse și ostilitățile pe care le poți avea într-o familie. E un roman despre cealaltă față, mai puțin colorată, a vieții.
Titlu: Lumea de orez
Autor: Su Tong
Editură: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducător: Dinu Luca
Apariție: 2015
ISBN: 978-973-689-905-8
Preț orientativ: 35 lei
