Kobo Abe – Femeia nisipurilor

Kobo-Abe-Femeia-nisipurilorAm citit în urmă cu mulți ani cartea asta și țin minte că rezultatul a fost ochi bulbucați și clipe suspendate în aer. Atât de suspendate încât nu mi-am dat seama când am terminat romanul (a durat, probabil, o oră jumătate).

are un stil exemplar în care am regăsit ecouri din Kafka, din Camus și din Hesse. Citind de pe coperta a patra, mi-am spus că subiectul nu pare a fi interesant: unul nimerește într-un sat înconjurat de dune și nu mai poate ieși de acolo. Tragism, suspans, limitele umane puse  la încercare, clișeele care par să troneze (cel puțin în momentul de față) pe un panou publicitar care te îndeamnă să pătrunzi și tu dincolo.

Problema apare când într-adevăr romanul îți pare foarte bine scris și când acele clișee care îți săreau în ochi de la început aproape că nu mai există.  Deși tinde foarte mult către Kafka având ca background existențialismul lui Camus,  „Femeia nisipurilor” creează imaginea unui Robinson Crusoe prizonier într-o groapă cu nisip.

Niki Jumpa, profesor de entomologie, pleacă fără să anunțe pe nimeni în căutarea unor specii noi de insecte. Deși nu planuiește să stea mai mult de câteva zile singur și nu prea departe de oraș, Jumpa dispare timp de șapte ani. Satul dintre dune este o capcană fascinantă: frumusețea nisipurilor mișcătoare, soarele care pare că topește totul în jur, iar nisipul se transformă într-o mare necunoscută, cu valuri imense. Devine captiv într-o groapă cu nisip pe fundul căreia există o colibă locuită de o femeie. Ceea ce i se părea de-a dreptul imposibil se transformă în realitatea căreia trebuie să-i facă față. Rolul lui în groapa cu nisip este să împiedice natura să distrugă satul (colibele păreau toate îngropate în nisip), timp în care încearcă să înțeleagă de ce a fost privat de libertate, de ce acei oameni îi atribuie un scop care nu-i aparține.

Titlul romanului „Femeia nisipurilor” are în centru un personaj masculin care depinde în totalitate de această femeie, care, aparent, este un personaj șters ce își acceptă soarta fără să se împotrivească.

Odată cu sălbăticirea lui între dune, Niki Jumpa lasă în urmă trecutul și tot ceea ce îl reprezenta. Devine asemenea femeii cu care dezvoltă legături trupești și prin ea începe să înțeleagă altfel viața. Această limitare îl aduce, la început, în pragul unei nebunii în urma căreia va încerca să evadeze. Sătenii îl găsesc și îl aduc înapoi lângă femeia care pare a fi din altă lume.                                                                                                                                                                       20101124170413

Pe fundul gropii de nisip, Jumpa își construiește altă lume, uitând să privească cu jind spre dunele de nisip care ascund civilizația.

face parte din lista scriitorilor asiatici pe care îi apreciez foarte mult:  Haruki Murakami, Yasunari Kwabata,  Yukio Mishima, Ryu Murakami, Kenzaburo Oe, Shichiro Fukazawa.

Romanul nu pare atât de „plănuit”, cum se întâmplă atunci când vrei să scrii și te apuci să-ți faci o schiță; pare scris dintr-o bucată de la început până la sfârșit. Dacă ar fi vrut, Kobo Abe ar fi putut să-și „asmuțească” personajul principal să-i omoare pe săteni și să scape într-adevăr din infern, însă ar fi ratat metafora care stă în spatele romanului: cât de simplu poate deveni un entomolog închis într-o groapă cu nisip, asemeni unei muște într-un borcan.  Scriitorul a preferat să-l lase acolo, ca un Adam al dunelor, împreună cu o Evă a cărei rațiune dă semnale slabe cum că ar putea judeca într-un fel sau altul faptul că este condamnată pe viață și că nu are niciun motiv să evadeze, pentru că viața ei se află acolo, în groapa cu nisip. Dupa șapte ani de captivitate, Jumpa are ocazia să evadeze și ceva îmi spune că sătenii îi lasă la îndemână posibilitatea evadării, doar că el nu mai poate alege.

sursa foto: 1, 2

Autor: Kobo Abe

Titlu: Femeia nisipurilor

Editura: Polirom

An apariție: 2004

ISBN:    973-681-577-3

Traducător: Magdalena Levandovski-Popa

Număr pagini: 276

Preț: 19,95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.