Epic. Legende fantasy – John Joseph Adams (Editor)

2642_82c671b6Ce se întâmplă atunci când iei una bucată cititor neiniţiat în tainele -ului şi una bucată antologie de povestiri scrise de unii dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi autori de gen din lume? Vă spun eu ce se întâmplă! Nopţi (aproape) nedormite şi un amestec frustrant de nostalgie, melancolie şi adrenalină, care nu face altceva decât să deschidă apetitul pentru şi mai mult , administrat cât mai repede direct în vena cititorească!

În „Epic. Legende fantasy” am avut ocazia absolut neaşteptată să fac cunoştinţă cu genul epic , acel tip de fantasy în care world building-ul (sau crearea de lumi) atinge cote paralizant de înalte, în care personajele sunt atât de aproape şi totuşi atât de departe de vieţile noastre insignifiante de oameni, în care magia există şi poate este chiar filamentul acelei lumi, iar valorile şi principiile care guvernează însăşi existenţa nu trebuie neapărat să fie aceleaşi ca în realitate. Bineînţeles, de cele mai multe ori, nici nu sunt. Am avut parte de o călătorie „epică” pe parcursul căreia m-am lăsat pradă unei multitudini de emoţii, care au oscilat între tristeţe, disperare, frustrare, mânie, încântare, desfătare şi empatie.

În „Drumul spre casă” de Robin Hobb, povestirea care deschide volumul, am cunoscut o autoare puternică, talentată, care îşi ştie punctele forte şi le exploatează la maximum, atrăgându-şi cititorii într-o lume pe cât de străină prin aspect şi obiceiuri, pe atât de familiară prin comportamentul personajelor şi fundamentul emoţional al acestora. În „Alchimistul” de Paolo Bacigalupi am descoperit o metaforă extrem de bine punctată la adresa abuzului de putere, care poate avea consecinţe apocaliptice pentru întreaga suflare umană, dându-mi astfel seama că am de-a face cu un autor introspectiv care nu scrie fantasy doar de dragul imaginaţiei, ci pentru a schimba ceva de adevărat în mentalitatea cititorilor săi. În „Cavalerul misterios” de George R.R. Martin am râs, am suspinat, m-am ofticat şi m-am luptat alături de Dunk, cavalerul misterios din titlu, şi de Egg, scutierul şi protejatul său, simţind bucuria efervescentă pe care o simte un copil mic în faţa rezolvării unui puzzle atunci când mi-am dat seama cine este Egg şi ce rol joacă acesta în populara serie „Cântec de gheaţă şi foc”, care de acum a cam făcut istorie. De întindere mai mare sau mai mică, şi celelalte povestiri mi-au insuflat o senzaţie de escapism, de eliberare de convenţiile lumii în care trăim, fie că este vorba despre legile fizicii sau chimiei, sau de principiile care ne guvernează societatea. Am putut privi lucrurile din altă perspectivă, iar acest lucru mi-a adus zâmbetul pe buze şi mi-a deschis apetitul pentru şi mai multe perspective, mai multe instanţe ale condiţiei umane într-un mediu complet diferit faţă de cel în care trăim acum.

Deşi n-aş putea spune că m-a influenţat negativ, nu am putut să nu observ anumite povestiri care au decurs mai greoi decât altele, cum ar fi „Magia nisipului” de Orson Scott Card sau „În timp ce zeii hohotesc” de Michael Moorcock, însă enigma a fost desluşită în momentul în care am citit pagina de „Credite” şi am descoperit anul publicării acestora. În mod bizar, mi-am dat seama că textele fantasy mai recente, din anii 2000, de exemplu, oferă mult mai multă substanţă şi mai multă emoţie decât cele scrise în anii ’60 sau ’70. Îşi atrag cititorii cu mai multă abilitate, prezintă personaje fantastice (duh!) înzestrate, totuşi, cu o natură dureros de umană, ale căror lupte se dau atât pe câmpul din faţa unui castel, cât şi între pereţii bine zăvorâţi ai unei inimi sau ai unei minţi la fel de puternice sau slabe ca şi ale noastre. Nu am putut să rămân stană de piatră la povestirea lui Carrie Vaughn, „Lupta stăruie în amintiri”, în care este prezentată lupta interioară a unui rege împotriva nebuniei, după încheierea tuturor războaielor, şi am simţit fiori pe şina spinării gândindu-mă la cum trebuie să se fi simţit toţi soldaţii supravieţuitori ai celui de-Al Doilea Război Mondial sau chiar şi cei din ziua de astăzi, bântuiţi de ororile conflictelor armate ani de-a rândul după încetarea acestora.

Cum o vorbă simplă şi înţeleaptă din bătrâni spune că „o mie de vorbe un ban nu fac” (deşi probabil că J.K. Rowling n-ar fi de acord), voi trece direct la miezul problemei: vă îndemn să citiţi „Epic. Legende fantasy” în orice moment din zi sau din noapte, să o parcurgeţi cu lentoare şi cu plăcere crescândă sau s-o devoraţi dintr-o singură îmbucătură, s-o citiţi în tren, în metrou, acasă în pat sau prin vecini, însă niciodată să n-o citiţi cu mintea şi cu inima închise. Cea mai frumoasă comparaţie ar fi că trebuie să citiţi „Epic…” aşa cum vă faceţi prieteni noi: cu toate simţurile în alertă, însă cu certitudinea că la sfârşitul zilei veţi fi mai bogaţi cu un prieten şi nu doar cu o simplă cunoştinţă. Iar „Epic…” se va dovedi un prieten de nădejde, puteţi conta pe asta!


Autor: John Joseph Adams (Editor)

Traducător: Ana Veronica Mircea, Laura Bocăncios, Mihai-Dan Pavelescu

Editura:

Colecţia: Fantasy

Nr. de pagini: 760

Anul apariţiei: 2014

Preţ orientativ: 33.75 RON

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Loredana Malic
Colaborator SB

Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.

Număr articole publicate : 29