Corpul uman, de Paolo Giordano, pe Raftul Denisei

Paolo Giordano - Corpul umanPaolo Giordano are un mod foarte profund de a scrie. Profund, cu tot ce înseamnă el: amintiri, melancolie, apăsare, zâmbete. După Singurătatea numerelor primeCorpul uman n-a făcut decât să-mi reamintească cât de bine finisate sunt poveștile lui.

Volumul, apărut în 2014 la editura Humanitas Fiction în colecția , vorbește despre experiența (sau, mai bine zis, experiențele, pentru că fiecare le-a valorificat diferit) unui pluton aflat într-un avanpost în Afganistan. Ai putea crede că e o carte despre război politic, în stilul Hollywood, despre pământ țâșnind ca lava din vulcan și alte efecte speciale. Nu, nu. Este mult mai bine de-atât. Este despre viețile soldaților, despre (ne)înțelegeri și dorințe, frici și asumări.

Plutonierul René începe misiunea cu gândul la un posibil copil, pe care l-ar vrea sau nu, pe-a cărui mamă ar vrea-o sau nu și fără să știe sigur pe cine să dea vina pentru situația conflictuală în care se află, el cu el. Egitto se trezește ca doctor într-un avanpost, cu gândurile la o femeie care i-a fost și îi rămâne superioară, nevoit, la un moment dat, să calculeze mișcările unei alte femei, la fel de superioară în decizii. Alții apar ca neînduplecați, îndrăgostiți de fantome online (și, din singurătate, cuprinși de incertitudini care destramă orice fel de început) sau de colegi de uniformă.

E o cursă pentru șoareci, asta e. Iar șoarecii suntem noi. Din cauza lor războiul ăsta a devenint un război de căcat, ca în Irak. Inamicul nu se mai vede, nu există. Își îngroapă bomba și pe urmă se ascunde după o stâncă și admiră spectacolul. Buum! Nu e nimic de făcut, poți doar să te uiți. Trebuie să te uiți la toate, încontinuu.

Cu toate astea, partea lor de război îi lasă orbi, muți, surzi, incapabili. După „Buum!”, romanul capătă altă culoare și alte melodii de fundal. Povestea devină tristă, deznădăjduită și orice încercare de-a personajelor de a scăpa din atmosfera asta e fără rezultat. Egitto își amintește din ce în ce mai des de sora lui și cum au adorat-o toți, ignorându-l pe el. René decide viața copilului nenăscut, dar timpul a ales înaintea lui. Doctorul s-a legat mai mult decât ar fi vrut de viețile celor din avanpost, iar plutonierul înțelege că timpul e prea scurt și viața prea pe fugă pentru a mai avea timp de judecat. Soldații se pierd în amintiri confuze despre oi roșcate și elicoptere, despre ceilalți în forme neumane și despre sine, altfel decât în oglindă.

Corpul uman e, din partea mea, o metaforă strălucită. Războiul e despre corpuri, despre ce se vede; soldații se luptă cu arme reale și păstrează urme reale, palpabile. Dar asta vedem toți, în știrile de maximă audiență. Ceea ce nu se vede e umanul. Paolo Giordano face, deci, o radiografie superbă, deși groaznic de tristă, a umanității „jucăriilor” de luptă. Toate nimicurile pe care se ceartă soldații în avanpost, toate farsele prostești și supărările sunt pretexte pentru a nu simți frica și singurătatea de a fi departe de casă, în mijlocul războiului. Spre finalul romanului, câteva personaje sunt „prinse” în fața unui psiholog, care încearcă să-i provoace să scape de coșmaruri. Reacțiile lor, complet diferite, sunt, în fond, răspuns la aceeași traumă de pe front.Paolo Giordano

– Plutonier, cunoști expresia sindrom de stres posttraumatic?
– Da, ne-au vorbit despre el la cursurile pregătitoare.
– Și crezi că stresul posttraumatic are vreo legătură cu dumneata în acest moment?
– Nu.
– Ești sigur?
– Da, v-am spus.

Mai mult decât aș putea eu să vă povestesc, va trebui să aveți curaj să vă povestească autorul. Și să vă povestiți singuri. Toți cei care ați fost în vreun fel de război sau toți cei care știți povești. Eu am stat cu inima mică și încă o mai am, cu gândul la toți cunoscuții mei din oraș care pleacă în același război în vreo lună. În afară de ce se vede, Corpul uman spune povestea unor răni invizibile, dar care strigă după vindecare și care au nevoie de timp și grijă să nu devină contagioase.

PS: Când terminați de citit cartea, recitiți primul capitol. Promit c-o să capete sens!

Titlu: Corpul uman
Autor: Paolo Giordano
Editură: Humanitas Fiction; Colecția: Raftul Denisei
Traducător: Vlad Russo
Apariție: 2014
ISBN: 978-973-689-790-0
Preț orientativ: 35 lei

Sursă foto: foto 1foto 2

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.