„Bonjour tristesse” de Françoise Sagan

Romanul Bonjour tristesse, de Françoise Sagan, copilul teribil al scenei culturale franceze din anii ’50-’60, a apărut în colecția „”, în traducerea Anei Antonescu.

Bonjour tristesse este cartea cu care Françoise Sagan a debutat, la doar 19 ani, și a fost distins cu premiul criticii.

Cartea a fost ecranizată de trei ori, versiunea cea mai cunoscută fiind cea din 1958, în regia lui , cu Deborah Kerr, David Niven şi Jean Seberg în rolurile principale.

sagan 

Bonjour tristesse urmăreşte peripeţiile unei adolescente care încearcă să înţeleagă şi să controleze lumea din jur. Cécile îşi petrece vacanţa de vară la ţărmul Mediteranei, împreună cu tatăl ei şi cu iubita acestuia, Elsa, o tînără frivolă, ahtiată după viaţa mondenă, cu care fiica se înţelege excelent. Dar lucrurile se complică atunci cînd în vizită soseşte Anne, veche prietenă a mamei răposate, o femeie stilată, cultă, responsabilă, de care tatăl ei se îndrăgosteşte nebuneşte şi cu care decide să se căsătorească. Deşi o admiră pe Anne, fata de numai 17 ani îşi vede ameninţată viaţa uşuratică, palpitantă şi voluptuoasă, aşa că ţese împreună cu iubitul ei, Cyril, o intrigă amoroasă prin care Anne să decadă în ochii tatălui şi Elsa să revină în viaţa acestuia.

„Romanul care a deschis calea către o societate mai tolerantă, una dintre senzaţiile literaturii secolului XX.” (The Daily Telegraph)

„Nu-mi judec niciodată personajele. Spun uneori că unul e simpatic, că-i gay ori că-i plicticos. Singura moralitate care trebuie să conteze pentru un scriitor este aceea a esteticii sale.” (Françoise Sagan)

Françoise Sagan (1935-2004) a publicat numeroase romane, volume de povestiri, piese de teatru, scenarii şi scrieri autobiografice, dintre care amintim: Un certain sourire (1955), Dans un mois, dans un an (1957), Aimez-vous Brahms… (1959; Vă place Brahms?, Polirom, 2015), Des bleus à l’âme (1972), Musiques de scènes (1981), De guerre lasse (1985), Sarah Bernhardt: Le rire incassable (1987), Toxique (1964) şi Avec mon meilleur souvenir (1984). În 1985 a fost recompensată cu Premiul „Prinţul Pierre de Monaco” pentru întreaga operă.

Colecția „Biblioteca Polirom” numără pînă în prezent peste 1000 de titluri și este coordonată de .

În pregătire:

Mary Chamberlain, Croitoreasa de la Dachau

João Paulo.Cuenca, Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste este un accident

John Steinbeck, Jurnal rusesc

Patti Smith, Torcătoarea de vise

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.