Binele fanariot

Mavrogheni în trăsură

Capitalismul are şi el părţile lui bune, pentru cine ştie să transforme “răul” într-o oportunitate, sau măcar să-l observe ca pe o utilitate pe care şi-o însuşeşte cumva. Ne-am adaptat şi am căpătat, mai ales recent, tot mai multe deprinderi capitaliste. Majoritatea, interpretate şi adăugite, tipic românesc, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Pe principiul “care pe care”, am scos, aşadar, esenţe năucitoare, comprimate în lucruri mici, dar hipnotizante pentru vestici, în încercarea de a face bici din ce a îngropat pisica. Pardon, istoria.

recentă a răscolit şi hiperbolizat lu’ Ceaşcă (o hiperbolă în sine), în frunte cu cinematografia, care a înregistrat, de altfel, cele mai mari succese. Dar parcă nici ălora de dincolo de graniţe nu poţi să le azvârli doar . Aşa că întoarcem ceva mai multe file de istorie, până la fanarioţi. Care deja încep să ne aducă premii. Transformaţi peste noapte în elita unui popor care supravieţuia sub condurul turcilo,r ba chiar grecii ii acuzau (pe bună dreptate) de “subordonarea şi diluarea identităţii naţionale pentru asigurarea unor interese materiale”, fanarioţii, de meserie negustori, bancheri sau cămătari renumiţi, au profitat tocmai de aceste abilităţi de care dispuneau şi-au reuşit să îşi “cucerească” proprii cuceritori: otomanii.

Istoricii scriu că în cartierul , din Istanbul, fost Constatinopol, acum mai bine de 300 de ani, au apărut “adevărate dinastii de dăunători”. Cu alte cuvinte, în acele locuri rău famate “apare o specie nouă de om care aproape că „au perfecţionat” principii negative, precum avariţia, parvenirea, ticăloşia sau trădarea (…)”. Mulţi cercetători şi istorici care au aprofundat şi analizat în detaliu aspectele fenomenului istoric reprezentat de fanarioţi, conchid că “de invazia trântorilor fanarioţi au fost afectate iremediabil civilizaţia, , dar şi fiinţa naţională, caracterul, viaţa şi chiar genetica românilor din acea perioadă”.

Tocmai din cauza acestor fanarioţi, imaginea românilor a fost compromisă în rândul statelor europene încă din acea perioadă. Privind acum din perspectiva unor europeni “care suntem”, punem o oglindă între noi şi vechiul , cântărim ce-am avut şi ce-am pierdut şi ducem mai departe istoria alambicată şi uşor bizară, “share-uim” prin cultură blestemul fanariot, ca să înţeleagă europenii că nu numai comunismul i-a chinuit pe români, ci că a fost doar bomboana de pe colivă. Şi-i bine! Îi al naibii de bine că începem să înţelegem cum stă treaba cu -ul şi market-izarea. Radu Jude a scos un film de excepţie, “!”, Doina Ruşti împinge Capitala printr-un vortex, până în Bucureştiul fanariot, cu ultimul său de-a dreptul hipnotizant “Manuscrisul fanariot”. Şi lor le vor urma mulţi, care vor face treabă bună. Îi bine că mise en scene-ul ne iese, vesticii cască ochii, se miră şi aplaudă. Aşadar, pentru “binele” fanariot!

 sursa foto: aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18