Athena Farrokhzad – Albdinalb

…sau o poetică pe mai multe voci

2233În ultima vreme, am lăsat deoparte proza și am simțit nevoia să mă cufund mai mult în poezie. Există anumite momente când proza devine greoaie și apăsătoare, și a citi orice altceva menține echilibrul. Am descoperit-o recent pe Athena Farrokhzad și poezia ei mi se pare destul de originală din punct de vedere conceptual.

Volumul Albdinalb a apărut la editura Pandora M în 2013 și prezintă o expunere lirică interesantă: un teatru poetic pe mai multe voci: mama, tatăl, fratele, unchiul. Mi-am imaginat întregul volum al Athenei Farrokhzad sub forma unei piese de teatru, ca și cum un grup de actori sunt aliniați pe scenă și fiecare face un pas în față și își spune replica. O piesă de teatru non-conformistă, care ar putea plictisi publicul dacă s-ar pune în practică sub această  pentru că este doar poezie, în cea mai pură formă a ei.

Mama mea a spus:  O viață întreagă am invidiat traumele tatălui tău

Până am înțeles că ale mele erau de departe  mai remarcabile

Mama mea a spus: am cheltuit o avere pe lecțiile tale de pian

Dar la înmormântarea mea vei refuza să cânți.

În poezia Athenei Farrokhzad, mama este o figură emblematică, capabilă să creeze lumi sau să le distrugă. Mama este, pe lângă cea care dă viață, și cea care se gândește că într-un final își va abandona copilul prin faptul că va muri.

Figura tatălui este cea care stabilește identitatea copilului, stâlpul care susține o construcție durabilă. În momentul în care acesta se prăbușește, lucrurile și cei rămași devin ruine care, la un moment dat, vor deveni „construcții” umane individuale.

Tatăl meu a spus: Mi-am trăit viața, mi-am trăit viața

mi-am mâncat porția

nimic nu mai rămâne din zilele dulci ale tinereții

Teatrul familial trece în registru problema identității (Athena Farrokhzad s-a născut în Teheran și a crescut în Suedia), căci locurile de baștină își lasă amprenta asupra noastră, iar atunci când două culturi atât de diferite, precum cea din Iran și cea din Suedia, se întrepătrund, se pune problema cum anume individul își va găsi calea.Athena-1024x756

Mama mea a spus: din  diviziunea celulelor

Din materialul genetic

Din capul tatălui tău

Dar nu din mine

Tatăl meu a spus: din ciocnirea civilizațiilor

Dintr-un antagonism de fond

Din capul meu obosit

Dar nu din ea

 

Fratele meu a spus: Există întotdeauna ceva imprefect care rămâne inevitabil

Există întotdeauna ceva incomplet care lipsește.”

„Tatăl meu a spus: cu cât te îndepărtezi mai mult de locul crimei, cu atât vei fi

Mai strâns legat de el

Mama mea a spus: cu cât îți îngrijești mai mult rana

Cu atât va fi mai purulentă

Iminența morții, tradițiile cu care omul se naște, rasismul, violența ce virusează Teheranul și spaima de a alege un alt loc, altundeva, toate aceste elemente alcătuiesc pe bucăți volumul Athenei Farrokhzad. Traducerea Svetlanei Cârstean și a Ralucăi Ciocoiu este excelentă, așa cum îmi imaginam, păstrând lirismul original.

Athena Farrokhzad s-a născut în 1983, în Teheran și locuiește la Stockholm. Este poetă, critic literar și traducătoare. A debutat în 2013, cu volumul Albdinalb (în suedeză intitluat „Vitsvit”) și a câștigat importante premii literare în Suedia.

Titlu: Albdinalb
Autor: Athena Farrokhzad
Editura: Pandora M
An apariție: 2013

(sursa foto: 1, 2)

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 153