Topuri, scoruri, clasamente. Radu Beligan, Miley Cirus și alte exerciți de percepție

Nimeni nu ratează un top bun, o clasificare, un scor, o dovadă a faptului că există o competiție și un câștigător. În fond progresul rezidă în competiție, cel mai puternic, cel mai bun aduce schimbarea, impune regulile jocului și determină curentul de opinie. Competiții, topuri şi scoruri cu cântec, ca anul ăsta, nu cred că am văzut vreodată. De fapt, dacă stau şi mă gândesc bine, ianuarie a durat cât o jumătate de an şi s-au întâmplat multe lucruri, unele aproape neverosimile.

Cu ce aş putea începe? Cu încă o dovadă a lipsei de încredere în instituţiile statului? Nu ştiu dacă vă mai amintiţi episodul de anul trecut, de prin martie, când Neagu Djuvara, Mircea Cărtărescu şi Gabriel Liiceanu au refuzat să participe la Salonul de carte de la Paris, în semn de protest faţă de politica lui Andrei  Marga, la conducerea ICR. Dacă Unițisalvăm a fost un protest vizibil și zgomotos (un pic cam scurt pentru speranțele mele), lupta cu ICR-ul a continuat tăcută, aproape neobservată, până în ianuarie 2014, când un top a dat lucrurile peste cap. Pe 15 ianuarie 2014, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, urma să se acorde premii tinerelor speranțe (sună la fel de lemnos ca și prima oară când am auzit sintagma). Printre ele, premiul ”Cartea de poezie a anului 2013” îi revenea scriitorului Dan Sociu, care a zis pas, pe principiul ”nu cu ei”. A urmat Andrei Dósa care a refuzat acelaşi premiul. E drept, era oarecum de aşteptat să îl refuze şi deja povestea începea să devină distractivă: avem un premiu, nu-l vrea nimeni? Nu vă îmbulziți că e pentru toată lumea. Premiul e compromis, pentru că 1. ICR îl finanţează şi, în clipa de faţă, ICR are o gravă problemă de credibilitate şi 2. nimeni nu se omoară să primească ce rămâne pe urma altcuiva. Să ridice mâna cine e încântat să fie a doua opțiune, să-i pot spune că nu cred.

Apoi au urmat topurile de final de 2013/început de 2014, via site-uri culturale din puzzle-ul de publicații online: Cea mai bună carte românească din 2013 pe Bookaholic, Votează cartea anului 2013, pe Hyperliteratura șamd. Bun, bun, mi-am zis. Uite niște idei demne de luat în considerare: publicul își alege autorii preferați, mai aruncă un ochi pe un site ori altul (”cel mai”, ”cea mai” au o putere de convingere fabuloasă), cartea este popularizată și toată lumea e fericită. Statul nu intră în ecuație, deloc, punct. Corect? BookaholicGreșit! Virtualul e ca un fel de curte a școlii, unde se joacă trei copii împreună, unul se supără, își ia jucăriile și pleacă, se bat, se împacă etc. etc. Poetul x se aprinde în mod nejustificat, în spațiul public, ia campania și dă cu ea de pământ, pornind de la premisa lipsei de obiectivitate, ergo a lipsei de corectitudine a topului. Neicușorule, puișorule, să te ții, că se lasă cu păruială. Era evident că votul publicului e subiectiv, în topurile de gen, deci am mirosit niscaiva autopromovare în comentariul public. Apoi, s-a inflamat și site-ul cu pricina, nu zic, pe bună dreptate, dar totuși cam tare și cam pe lângă gard cu dreptul la replică. Și s-a mai dus un top, de care nu îmi/ne mai arde. Tot pun aceeaşi placă de aproape doi ani şi o pun degeaba. Şi aşa suntem puţini, o mână de oameni care promovează lectura şi cartea şi scriitorii şi, în principiu, altceva decât mâzga de zi cu zi, dacă ne mai roadem şi cozile între noi, cine o mai rămâne oare? Andrei Marga şi caloriferul, cel mult.

Topul care m-a dat pe spate complet, m-a lecuit de clasamente pentru întreg anul 2014, un top halucinant pe care l-au preluat serios și cu pompă mai toate publicațiile din Românica noastră dragă, este cel publicat de Business Insider, intitulat ”The Most Powerful People in Hollywood at Every Age” (Topul celor mai puternici oameni de la Hollywood la toate vârstele/la fiecare categorie de vârstă – depinde cum vreți să interpretați). Buun, treaba stă cam așa: 100 de poziții, de la 1 an la 100 de ani, criteriile de selecție și participanții sunt loto 6 din 49, genul de top făcut de Cosmopolitan (10 motive pentru care …): singurul criteriu comun, relevant, să zicem, este faptul că aceste personalități vor face vâlvă în presă în 2014 (”We rounded up the top actors, directors, producers, studio executives, and industry insiders from just under one year old to 100 years old who will surely make headlines in 2014.”) În linii mari: prima poziție – North West, fiica lui Kim Kardashian; punct forte: a explodat Twitter când s-a dezbătut numele copilului. Categoria 4 ani: Louis Bullock, fiul actriței Sandra Bullock, al cărui punct forte este că mamă-sa i-a mulțumit când a acceptat premiul pentru Cea mai bună actriță, la People’s Choice Awards. Și pot să o țin tot așa, sărind din personalități reale în copii de celebrități și adolescenți în formare (twerking naked 21-year-old Miley Cirus), până la categoria de vârstă 95 de ani, unde maestrul primeşte laurii pentru că este cel mai în vârstă actor activ în viaţă. Zic: Let show biz be show biz! Nu ştiu ei ce avem noi, naţionalista din mine se scutură şi comentează în gând: cel mai în vârstă ca cel mai în vârstă, RAdu Beligandar staţi că nu asta e marca distinctivă a carierei unui actor, he he, ce ştiu ei, doar vorbim de Hollywood, vânează cantitatea, traficul pe pagină, spectaculosul, forma fără fond. Maestrul e mai mult decât o menţiune într-un top frivol (singura cheie în care poate fi citit). Partea distractivă abia acum urmează. Să-mi fie cu iertare, dar ZF (Media&Advertising), Adevărul, RomaniaTV.net şi mediafax (agenţie serioasă de ştiri) preiau informaţia şi o dau mai departe cu următorul titlu: „Radu Beligan, într-un top al celor mai puternici oameni din lume”. Aş putea trăi cu faptul că traducerea nu se pupă cu titlul original, aş putea trăi şi cu faptul că cineva poate să considere că Suri Cruz este cel mai puternic om din lume la 7 ani, pentru că e un guru al modei pentru copii, dar ceva mă nedumereşte complet: din cel puţin patru publicaţii cu pretenţii, nici măcar una nu s-a obosit să îşi verifice sursa înainte de a da drumul informaţiei în halul ăsta? Să mă iertaţi, maestre, sunt dependentă de Internet şi de bârfe online, că deh, sunt un membru reprezentativ al generaţiei mele, dar până şi eu, plod pierdut printre share-uri şi like-uri fără prea mare atenţie, fac diferenţa între o informaţie reală şi încropeli pentru trafic, topuri frivole şi alte bazaconii. Sunteţi unul dintre cei mai importanţi 100 de oameni din lume, pentru mine, dar într-un top complet diferit, cu altă companie alături.

Cred că iau pauză anul acesta. Fără topuri, gale, clasamente şi scoruri. Până şi de Olimpiadă mi s-a luat. Mai rămâne doar literatura care mă aşteaptă cuminte şi îmi oferă ce are de oferit, fără circ şi poale publice în cap. Ceea ce vă recomand şi vouă.

 

A.

 

Surse foto: bookaholic.ro, jurnalul.ro

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Banciu

Andreea Banciu
Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.