The giver is watching you sau little Big Brother pentru copii

bookpic-5-darul-lui-jonas-5645.3dPentru cititorii admiratori ai cărților de tip distopie, Darul lui Jonas de Lois Lowry este o alegere potrivită din două motive. Odată pentru că îmbogățește cu succes acest gen de literatură (vezi 1984, Fahrenheit 451 tratate diferit desigur, dar păstrând particularitățile unei distopii), și totodată pentru că pentru un cititor neavizat și inocent, Darul lui Jonas e un început bun.

Ce are în comun cu celelalte distopii? Controlul absolut de tip orwellian: locuitorii au un limbaj restrictiv, întrucât nu au voie să-și exprime emoțiile sau sentimentele cele mai înalte, precum iubirea. De altfel, conștiința asupra iubirii și a morții nici măcar nu există. Moartea unui cetățean înseamnă „punerea pe liber”. Dacă în Fahrenheit 451 cărțile sunt în pericol de dispariție, aici ele nici măcar nu există. Locuitorii sunt pașnici, nu există teroare, grijă sau suferință, oamenii de o anumită vârstă se îmbracă la fel, nediferențiendu-se, copilăria ține până la vârsta de 12 ani după care are loc un ceremonial special, în care fiecăruia îi revine în funcție de merite câte o responsabilitate (născătoare, director de recreații, crescător, etc). Totul este măsurat și chibzuit, iar ce e mai rău e faptul că nimeni nu bănuiește că lucrurile ar putea sta și altfel. Toate acestea alcătuiesc comunitatea tărâmului Uniform.

Tema individualității și a memoriei își găsesc ecou în personajul principal, Jonas, care la vârsta de 12 ani nu este desemnat să aibă un rol în comunitate ci este un ales. Jonas va deveni primitor de memorie, asta însemnând că cineva care a fost ales anterior, un Dăruitor (The Giver), îi va transfera toate amintirile umanității de care comunitatea nu mai avea parte, pentru că erau dureroase. În amintiri de fapt stă toată experiența umană pe care doar un om înțelept o poate stăpâni. Jonas primește cu reală plăcere și curiozitate toate experiențele pe care i le oferă Dăruitorul, și începe astfel să chestioneze atât statutul său în comunitatea din care face parte, cât și al celorlalți. Jonas era înzestrat dinainte de a fi ales cu anumite capacități care-l diferențiau de ceilalți (de pildă, era capabil să distingă anumite culori, lucru care nu era valabil pentru ceilalți, pentru că ei vedeau totul doar în contrast – un fel de lume alb-negru).

giverCe mi-a plăcut în mod deosebit este biblioteca Dăruitorului. Așa cum este prezentată în carte, dar și în film. Borges ar fi fost în extaz dacă ar fi știut că e posibil așa ceva. O universală care înglobează toată istoria umanității. Totuși, romanul ratează în anumite privințe. De pildă, Jonas renunță prea repede să fie Primitor de memorie, în sensul că nu apucă să citească măcar o parte din cărțile pe care le are la dispoziție, cum m-aș fi așteptat. După ce își dă seama cât de absurd este sistemul comunității, plănuiește să evadeze Altundeva, se pare un târâm în oglindă cu Uniform.

Finalul cărții este unul deschis. Nelipsit de interes este și discursul autoarei de la finalul cărții, în care prezintă posibilele continuări ale romanului oferite de copii de clasa a VI-a, a VII-a. Recunosc că unul dintre ele mi-a depășit cu mult așteptările în ce privește imaginația copiilor. Discursul autoarei dezvăluie sursa de inspirație a subiectului cărții, care se pare e inspirată din propria copilărie. Corespondențele dintre biografie și ficțiune sunt evidente, dar nu derutează în vreun fel scriitura simplă și atrăgătoare.

Cartea a fost ecranizată în regia lui Philip Noyce, sub titlul The Giver (2014). Filmul a fost un deliciu dar și o dezamăgire. Romanul este foarte vizual, iar ecranizarea îi conferă acțiunii un iz de s.f. Acțiunea este amplificată, iar gratuitatea interpretării își găsește cele mai impresionante imagini. Ceea ce pierde, totuși, este tocmai intensitatea pe care ți-o ofertă cartea. Ce aduce nou filmul, pe lângă finalul cu mult prelungit într-o scenă plină de dinamism și suspans, este relația dintre Jonas și Fiona – care în carte este doar sugerată ca fiind o posibilă poveste de dragoste (declanșată de un vis al lui Jonas), în film își găsește împrejurările în care cei doi se îndrăgostesc.

Dedicația autoarei de la începutul cărții  „Pentru  toții  copiii  cărora  le  încredințăm  viitorul”  ascunde  un  mesaj nenumit: viitorul plămădește și trecutul.

lowry_200-8d3e746cc2f796c0492fe683c3b1dad6c888cea0-s6-c30Titlu: Darul lui Jonas
Autor: Lois Lowry
Editura: Arthur
Traducere din engleză de Radu Paraschivescu
Ilustrații de Paul Cox
An: 2014

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Elena Donea
Editor SB

A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.

Număr articole publicate : 33