Suntem citiți de aceia care nu (mai) citesc

299071_461744373873522_957617847_n

Atunci când frica de noi înșine se împletește cu aceea de a nu ne pierde în oglinda celuilalt, întrezărim apelul la autoritatea de orice fel. În ultima vreme, am asistat tot mai mult la un fenomen care în loc să elibereze, îi împinge pe ceilalți și mai mult sub dominanța propriei autorități. O nouă dragoste de îi îngroapă de acum tot mai mult într-un interes grotesc, farsă a legăturilor care cinsteau cândva afinitățile dintre .

Nu doar că oamenii abia mai citesc, iar atunci când o fac se mulțumesc cu acele cărți scrise într-un limbaj direct și militant, dar tocmai aceia care au uitat să rămână îmbrățișați cu o carte, îi citesc pe . Aceste din urmă ființe sunt singurele care mai stimulează imaginația și verbalizarea, oamenii fiind cărți privilegiate, cu piepturile -pagini de carne- în aparență atât de ușor de deschis.

Abia dacă se mai frecventează bibliotecile. Cărțile umblă pe treceri de pietoni și prin cafenele, deschizând odată cu ochii și gura romanțele, angoasele și melodramele viețile lor, mai savuroase auditoriului decât cele rostite deja și puse în condei de clasici. În fața acestor iubitori de literatură umană nu poți să nu simți un disconfort, provenit probabil din acea atitudine fermă cu care ne descos, de parcă ne-ar anticipa fiece gând, parte dezgustați, parte curioși, dar totuși nefericiți.

Oamenii se amăgesc că își flutură pretutindeni în lume flamurile de carne, aruncându-și omenescul de colo-colo, până îl rătăcesc. Oamenii îi citesc pe ceilalți și se mulțumesc, se pare, cu această unică și privilegiată . Fără profesor, poate doar apelând la comentariile celor asemenea lor, discută texte omenești, utopii nemăsurate sau legile care ne antrenează sângele din obraji și sfiala.

Cu cât te îndeletnicești cu a cunoaște o carte, cu atât de situezi mai departe de lumesc, de ceea ce aglomerează felia de realitate pe care o parcurgi. Te îndepărtezi de oameni fizic și te apropii doar prin lesa mătăsoasă și invizibilă care vă leagă sufletele, indisolubil. Ceilalți însă, care nu mai citesc decât oameni, sunt atât de certați cu cărțile încât numai banalul le mai prezintă interes, fără a dori să afle ce este dincolo de uși.
De ce nu am ieși din capcana futurologiei omenescului pentru a pluti pe aripile imaginarului?

Carla-Francesca Schoppel
sursa foto: http://theinspirationroom.com/daily/2011/pulpbooks-read-yourself-interesting/

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Carla

Absolventă și masterandă a Facultății de Filosofie. Rătăcită, dar nu pierdută în labirintul basmului, deschide cu cheia visului „Alice în Țara Minunilor”, studiind povestea dintr-o perspectivă filosofică. Rar, scrie poezie.